Raport final blog

Raportul final este disponibil aici.

friends...

...always will be friends! vă iubesc, zuzelor!

când o punem de-o petrecere în pijamale?

pirateria online, crimă şi pedeapsă

Pe YouTube am găsit câteva videoclipuri interesante despre pirateria online. Personal, sunt de acord cu mesajul transmis în primul filmuleţ, deoarece nu consider că a împărţi cu ceilalţi ceea ce tu deţii, în măsura în care nu scoţi beneficii de pe urma acestui caz, este un fapt ilegal, aşa cum se precizează în celelalte filmuleţe. Voi ce părere aveţi?

Plagiatul românesc, „promovat“ din facultate

După cum precizam într-o altă postare, studenţii sunt învăţaţi încă din facultate să plagieze. Dovada o au reporterii „Adevărul”.

"Copierea lucrării de licenţă este un obicei pe care studenţii îl învaţă chiar de la profesorii lor. Demonstraţia reporterilor „Adevărul” de a cumpăra o lucrare de licenţă la liber arată cât de răspândit este acest obicei în universităţile din România.

Cumpărarea de către redactorii „Adevărul" a unei lucrări de licenţă, articol apărut ieri, ridică vălul de pe un fenomen fără oprelişti în învăţământul superior românesc. Ultimul Barometru al Calităţii în învăţământul superior arată că plagiatul este o problemă majoră, iar cea mai răspândită practică de copiere este cea a lucrărilor de licenţă. Barometrul spune că, spre deosebire de universităţile occidentale unde plagiatul duce la exmatricularea studenţilor, în instituţiile româneşti atitudinea este mult mai permisivă, fără măsuri severe.

Studenţii se iau după profesori

Potrivit aceluiaşi studiu, 20% din studenţi consideră justificat copiatul la examen ori din lucrarea altui autor. De asemenea, studenţii de la medicină şi farmacie sunt mai toleranţi faţă de fenomen: 23% din ei găsesc justificată cumpărarea unei lucrări de licenţă şi 39%, copiatul la un examen. Mai mult de o treime dintre studenţii chestionaţi au răspuns că achiziţia de licenţe se întâmplă des sau foarte des.

Bogdan Voicu, sociolog şi unul dintre autorii Barometrului Calităţii, arată că problema plagiatului la licenţă este, de fapt, la profesori. „Tot mai multe cadre universitare preferă să scrie cărţi după cărţi, adică să folosească pasaje din alte cărţi pentru propriile lucrări. Studenţii îi iau ca model pe ei. Este mai comod să iei de la alţii decât să faci tu o lucrare nouă", arată Bogdan Voicu.

Cum e în străinătate

Specialiştii de la Centrul de Etică Aplicată de la Universitatea din Bucureşti arată că singura soluţie este ca universităţile să-şi creeze mecanisme prin care să descurajeze plagiatul, la fel cum se întâmplă în străinătate. „În multe universităţi americane şi australiene nu poţi să depui un referat sau o lucrare de licenţă până când nu obţii un «buletin de bună purtare» din partea unei platforme on-line la care este abonată universitatea respectivă. Apoi poţi preda textul profesorului", a declarat Cristian Ducu, reprezentantul centrului. Potrivit specialistului, cu cât profesorii sunt mai puţin severi cu studenţii lor, cu atât aceştia din urma vor încerca să eludeze regulile.

Studenţii care au studiat în străinătate susţin că acolo plagiatul te poate exmatricula. „Lucrarea de licenţă o faci sub atenta supraveghere a profesorului. Dacă tu vrei să te inspiri prea mult dintr-o lucrare, vei fi imediat identificat prin nişte softuri. Dacă iei idei sau propoziţii dintr-o lucrare, ei te verifică şi ştiu de unde ai luat. Plagiatul e un delict. Un student care a plagiat pentru un referat a fost dat afară", a spus Radu Oprea, absolvent al Universităţii Pepperdine din SUA.

Rectorii: „Şi profesorii sunt de vină"

Rectorii de la universităţile de stat spun că plagiatul este reglementat prin regulamentele interne, dar că nu au softuri antiplagiere pe care să le folosească în detectarea studenţilor care vor să trişeze.

„Până acum nu am avut cazuri de plagiat. Cred că e şi mai greu să plagiezi la ASE, pentru că aici trebuie să prezinţi o lucrare de 40 de pagini, din care numai 40% să fie teorie, iar restul să fie practică, şi trebuie să o dovedeşti că e ta", arată Ioan Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

Răspunderea e a profesorului

Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii din Bucureşti, susţine însă că responsabilitatea pentru cazurile de plagiat revine conducătorului de lucrare de diplomă. Profesorul ar trebui să dea subiectele pentru dizertaţie astfel încât studentul să nu poată copia.

„Ajung uneori la cunoştinţa mea, pe căi informale, aluzii la situaţii de încercări de fraudă, care au fost sancţionate cu pierderea sesiunii de licenţă. Un incident amuzant a avut loc când un coleg a folosit aparatură pentru bruiat telefoanele mobile ca să împiedice copiatul pe această cale la examenul de diplomă. Agenţia Naţională pentru Comunicaţii ne-a vizitat imediat, probabil alertată de studenţii aflaţi încă în examen, şi ne-a reproşat că prejudiciem consumatorii perturbând folosirea comunicaţiilor prin intermediul telefoanelor mobile", a spus Pânzaru.

Orda: „Nu putem calcula un prejudiciu"

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) nu a avut nicio sesizare despre vreo licenţă cumpărată. „Un astfel de furt intelectual e şi greu de dovedit ca prejudiciu economic. Cine îl poate calcula? Legal, fapta ar intra la sancţiunile penale de fals, uz de fals şi instigare la uz de fals", ne-a declarat Rodica Pârvu, director general al ORDA.

Licenţa, repetată de 30 de studenţi de la Ştiinţe Politice

Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Bucureşti este printre puţinele instituţii care a folosit pentru o scurtă perioadă un sistem special de detectare a plagiatului. „În anul universitar 2007-2008, am folosit programul pentru lucrările de la secţiunile în limbile engleză şi franceză, pentru că softul poate fi folosit în aceste limbi. Atunci, comparam pasaje din lucrările studenţilor şi, chiar dacă schimbaseră verbul cu un sinonim, tot îi prindeam. În acest mod, 30 de studenţi au fost nevoiţi să-şi repete licenţa. Dar am renunţat la soft pentru că nu am mai avut fonduri pentru a-l plăti.

Costa aproximativ 2.000 de euro pentru 1.500 de utilizatori", a spus Ştefan Apăteanu, asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice, cel care s-a ocupat de utilizarea softului. Acesta mai spune că problema plagiatului nu este susţinută deloc la nivel naţional de către Ministerul Educaţiei pentru crearea unui astfel de program în limba română." (sursa: aici)

Aşadar, în unele facultăţi, studenţilor li se permite orice în materie de plagiat şi nu este corect, având în vedere că sunt foarte mulţi cei care muncesc pe brânci pentru a termina facultatea cu note mari, iar cei care fură obţin aceleaşi rezultate, fără nici cel mai mic efort. Aceştia ar trebui pedepsiţi fie prin exmatriculare, fie prin repetarea examenelor la care au copiat sau a lucrării de licenţă pentru care au dat bani, în loc s-o redacteze singuri.

Ucraina şi China, noile „paradisuri” ale piraţilor online

Cu toate legile anti-piraterie şi acţiunile întreprinse de autorităţi, cei care totuşi doresc să scoată bani din această afacere au găsit o soluţie.

"Cei care prosperă din încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală îşi transferă serverele acolo unde nu pot fi traşi la răspundere penală.

Ucraina şi China sunt noile "paradisuri" către care migrează serverele celor mai mari reţele de descărcare ilegală de filme, muzică şi software prin internet, arată o analiză a IP Cybercrime (http://ipcybercrime.com/) - companie din Texas specializată în detectarea ascunzătorilor acestui tip de infractori. Refugiul ideal al piraţilor nu-l mai reprezintă Suedia (care a trimis la Strasbourg un eurodeputat din partea Partidului Piraţilor), nici Olanda (cunoscută pentru legislaţia liberală), nici Serbia (a cărei legislaţie devine tot mai strictă odată cu apropierea de UE) şi nici România (intrată adesea în vizorul unor anchete ale FBI, în ultimii ani). Infractorii "virtuali" se simt cel mai bine la Kiev sau Beijing, unde autorităţile colaborează cel mai puţin cu cele din alte state.

Potrivit The Daily Telegraph, aşa cum în lumea tranzacţiilor financiare anumite state sunt cunoscute drept "paradisuri fiscale", Ucraina şi China sunt "gazde cu vestă antiglonţ". Legea nu pedepseşte suficient de aspru încălcarea drepturilor de autor, iar FBI-ul şi Interpolul nu au uşile deschise la oamenii legii din aceste state. Graţie acestui climat favorabil, piraţii îşi pot instala serverele acolo, dar să le controleze fără probleme din alte state. Reţele de piraterie online precum "Pirate Bay" (Suedia) sau "Demonoid" (Serbia) şi-au mutat, cel puţin la un moment dat, serverele în Ucraina. În cazul primeia, mutarea ar fi fost doar temporară, imediat după condamnarea a patru piraţi în Suedia, la sfârşitul lui 2009, susţine IP Cybercrime.

Providerii nu răspund de faptele clienţilor în Ucraina

Transferul de fişiere prin protocolul BitTorrent se face cu mare facilitate în Ucraina, unde legea în vigoare exonerează de răspundere providerii conexiunilor de internet de orice fapte ale clienţilor. Legislaţia ucraineană este foarte blândă cu furnizorii de servicii care, în Franţa, sunt nevoiţi să le taie conexiunea internauţilor, după a treia descărcare ilegală de fişiere. O astfel de lege a fost aprobată anul trecut, în ciuda faptului că Parlamentul European a asimilat dreptul la internet cu un drept al omului şi a faptului că au existat obiecţii ale Curţii de Casaţie.
Curtea de la Paris a decis că o conexiune la internet nu poate fi întreruptă de un organ administrativ, ci numai în urma unui ordin judecătoresc. Şi în Marea Britanie s-a vorbit despre o lege similară, care ar putea fi votată anul acesta. În schimb, în China, restricţionarea pirateriei online pare o misiune imposibilă, dat fiind faptul că are cel mai mare număr de internauţi (peste 300 milioane), dar încă o rată de penetrare a internetului de sub 25%. Cu cât va creşte numărul de conexiuni, cu atât vor creşte posibilităţile piraţilor.

Pierderi uriaşe pentru industria IT, de muzică şi film

Descărcarea ilegală de fişiere aduce pierderi de miliarde USD pentru producătorii de software, pentru industria filmului şi a producţiei muzicale. Casele de discuri estimează pierderi mondiale de 12,5 miliarde USD pe an, în timp ce până la 40% din veniturile pe care le-ar putea încasa industria filmului din India ajung în conturile piraţilor. Producătorii de film din Hong Kong fac plângeri repetate la Beijing pentru restrângerea pirateriei, dar eforturile Chinei în acest sens sunt departe de rezultatele dorite." (sursa: aici)

Faptul că în statele amintite în articol legea este foarte blândă cu cei care descarcă ilegal de pe Internet nu poate decât să aducă prejudicii majore furnizorilor de produse. Pentru aceşti utilizatori ar trebui intentate procese de încălcare a drepturilor de autor, precum şi despăgubirea furnizorilor, atât prin daune morale, cât şi materiale.

Autorităţile române combat pirateria online

Fiindcă zilele trecute am avut mai mult timp liber, m-am documentat mai mult ca înainte şi-am aflat despre Partidul Piraţilor. Răsfoind printre postările de pe site-ul lor oficial, am găsit un articol cel puţin interesant despre cum iau atitudine autorităţile române pentru a stopa fenomenul de piraterie online. Articolul arată cam aşa:

“În încercarea de a combate pirateria din România, tribunalele au început să acţioneze în judecată persoanele care descarcă ilegal muzică şi filme. Vara trecută, un membru al reţelei de partajare de fişiere DC++ a primit o amendă de 3.000 de euro, reprezentând daune civile, pentru distribuţia ilegală de fişiere. Asociaţia Industriei Muzicale din România (AIMR) a declarat că acuzatul trebuie să plătească pentru piratarea a 296 de produse muzicale.

Procesului i-au urmat numeroase alte investigaţii. În luna iulie a anului trecut, inspectorii AIMR au ajutat forţele de ordine să percheziţioneze apartamentele a doi suspecţi din Bucureşti care postau fişiere audio şi video pe internet şi erau bănuiţi de crearea şi piratarea discurilor. În Braşov, un student în vârstă de 20 de ani este anchetat sub acuzaţia de încălcare a drepturilor de autor, în timp ce în judeţul Buzău se derulează primul proces de piraterie digitală în care este acuzat un furnizor de Internet. Anterior, aceşti delincvenţi primeau mai degrabă o mustrare, plătind amenzi contravenţionale minore.

Ofiţerul de Relaţii Publice al AIMR, Alina Ovesea, a declarat pentru SETimes că, în primul semestru al anului 2009, asociaţia a reprezentat partea civilă în 123 de procese penale de piraterie fizică, altfel spus contrabandă cu CD-uri şi DVD-uri, şi de piraterie digitală, daunele totale ajungând la 300.000 euro.” (sursa: aici)

Şi la fel cum este menţionat în finalul articolului, ar trebui să existe diferenţe între cei care fac contrabandă şi obţin câştiguri materiale şi cei care descarcă de pe Internet doar în scopuri personale. Nu sunt de acord cu această discriminare, fiindcă există oameni care calcă strâmb de foarte puţine ori şi chiar aceia sunt prinşi de către autorităţi, iar alţii care piratează şi scot bani de pe urma acestui caz nici nu sunt băgaţi în seamă. Poate pe viitor autorităţile vor face această distincţie, necesară pentru aplicarea corectă a pedepselor.

trei...

Mulţumesc pentru ultimele trei luni, care au fost cele mai fericite şi cele mai frumoase. Te iubesc!

început de vacanţă

După un drum de zece ore, am ajuns acasă. Drumul, după cum era de aşteptat, plin de incidente rutiere: maşini ieşite în decor, străzi necurăţate, utilaje de deszăpezire pe marginea drumurilor, iar şoferii acestora în pauza de cafea ş.a. Iar vremea, ca să nu fiu rea, să zicem că a fost urâcioasă.

Prima impresie la intrarea în oraş a fost că Bucureştiul este muuuult mai fain împodobit şi luminat. Acasă m-a întâmpinat noul membru al familiei, pisoiul Picaso, care deja e un alintat. Bineînţeles că n-am reuşit să mă înţeleg bine din prima cu el, poate şi din cauza că a rămas amintirea pisicii dinainte (care a murit, aruncându-se de la etajul 7 - criza asta, bat-o vina!). Prima mâncare de aici parcă a fost şi mai gustoasă decât de obicei. Iar mâine abia aştept să merg cu Ioana la antrenament la baschet.

Cam atât deocamdată. Ne mai auzim!

eu şi Netu'

Nici n-a venit bine vacanţa (pentru mine), că deja mi-e dor de colegele mele. Ştiu, mai bine de jumătate din timpul meu liber îl voi aloca statului pe messenger ca să ţin legătura cu fetele. Aaa, şi ca să mă interesez de ce s-a mai întâmplat în lipsa mea. Bineînţeles că zilnic voi verifica site-ul facultăţii ca să fiu la curent cu tot ce mişcă pe-acolo, îmi voi verifica mail-ul şi blogul să văd "câţi mă citeşte" şi mă voi juca rummy online cu iubi. Cum aş putea face toate astea dacă n-aş avea Internet?

Ştiu, oricare din voi veţi spune că sunt "totally addicted" şi că nu pot trăi fără net. Ba da, dar de ce să stau deoparte, să nu fiu informată şi să nu ştiu nimic de nimeni când totul e atât de ieftin şi comod? De oriunde aş tasta, mă simt "in touch with everyone" şi mă simt super bine aşa. Sincer, nu ştiu ce aş fi fără Internet pentru că, pentru mine, reprezintă un mijloc de comunicare, informare şi distracţie. Adică tot ce am nevoie ca să fiu fericită.

Astfel că, le recomand celor care sunt împotriva Internetului, pentru că e plin de "porcării", să înveţe să selecteze informaţia primită şi să se integreze în marea majoritate care consideră netul un beneficiu. Am zis!

speechless

Brandy - Take Me Back