toamnă, răceală, dor!

Noiembrie. Din primele zile de toamnă târzie, am primit un cadou super drăguţ: o răceală. Nu că nu mi-ar plăcea să stau acasă, doar că atmosfera e sinistră printre zeci de şerveţele aruncate peste tot, pastile şi ceaiuri, cearşaful mototolit şi atârnând pe podea de la cât m-am zvârcolit noaptea.

Acasă, la Piatra-Neamţ, avea mama grijă să treacă răceala cât ai zice "Anca a răcit!". Aici, no one cares. Mi-e dor de casă, de ai mei şi de pisica mea. Chiar, şi ea mă ajuta să trec mai uşor peste o răceală de asta. Damn, şi mai sunt două săptămâni până vin acasă...