vacanţa mea de Paşte

New week, same weakness. Cine ştie, cunoaşte. Nu, n-o să-ncep prin a-mi cere scuze că n-am scris pe blog sau să înşir motivele pentru care n-am făcut-o. A fost vacanţă, pentru mine cel puţin, şi asta spune tot.

Chiar dacă a fost scurtă, de miercuri 31 martie până duminică 11 aprilie, vacanţa de Paşte a fost una încărcată de peripeţii. Totul a început de la venirea mea în jur de 3 dimineaţa, la Piatra-Neamţ. Mare mirare pe ai mei părinţi când s-au trezit în casă cu două fete, în loc de una. Pe această cale îţi mulţumesc, soro, că mi-ai dat drumul în casă!

A doua zi nici nu m-am dezmeticit bine că m-am dus cu tati să-mi scot maşina din service. De răul meu, că trebuia, de fapt, să ajung acasă abia pe 1 aprilie, n-au putut ţine secret faptul că mami a încercat rezistenţa maşinii prin gardurile de la Pângăraţi. N-am pus botul, că doar n-am plătit eu vopsitul şi îndreptatul caroseriei. După verificarea tuturor particularităţilor, mai ales a vitezei, m-am liniştit în casă şi am dat o mână de ajutor la curăţenia de dinaintea Paştelui. Care curăţenie a durat până vineri seara. Pentru relaxare, am mers cu bunica la biserică, la Prohodul Domnului. Şi, ca în fiecare an, trebuia să fie o "tabără" cântătoare care să falseze spre hazul tuturor. Anul ăsta, ea a fost condusă de nimeni altul decât fiul preotului, absolvent de Teologie, profesor de religie la şcoala din sat şi mare şmecher prin Piatra-Neamţ. Cum toată treaba cu prohodul s-a terminat pe la 10 noaptea, am lăsat-o pe bunica la căsuţa ei şi eu am pornit înapoi spre căsuţa mea, că doar cine avea să ajute la pregătirea bucatelor tradiţionale de Paşte?

Sâmbătă am gătit toate bunătăţurile posibile, din care, bineînţeles, mi-am adus şi la Bucureşti. Ei, şi de la Înviere încoace până marţi pe la amiază am fost mereu pe drum, la bunici, ai mei şi-ai lui iubi, pe ruta Piatra-Neamţ, Pângăraţi, Balcani (Bacău). Marţi am avut bucuria să-mi revăd două prietene, Magda şi Roxana, cărora m-am ţinut de promisiune şi le-am făcut brăţări înnodate. Vă pup şi vă aştept la Bucureşti!

Miercuri la ora 14 m-am îmbarcat cu iubi în autocarul spre casă. Seara când am ajuns, reşedinţa de pe Moşilor ne aştepta cu braţele deschise şi cu multă linişte. Zilele ce-au urmat au trecut al naibii de repede. Printre filmuleţele de pe Lockerz la care trebuia să ne uităm amândoi ca să luăm câte 8 puncte, curăţenia de după Paşte şi citit (eu cărţi, iubi 4tuning.ro), am găsit timp să mergem în Herăstrău să ne jucăm ping-pong. Nici nu-mi amintesc ultima dată când m-am distrat atât de mult. Mulţumesc, iubi!

Azi dimineaţă, chiaună de somn, am asistat la pregătirea bagajelor pentru Piatra-Neamţ. Pff, am rămas iar singură în ditamai apartamentul. Culmea e că încă vreo două săptămâni nu-i am aici nici pe copiii mei, cei 11 peştişori (că mi-a murit o zebră) cu care îmi mai treceam timpul. Şi uite aşa, în culmea plictiselii, mă apucai să fac o postare.