Nu sunt vreun analist politic şi n-am pretenţia să cunosc tot ce ţine de acest domeniu. Dar cunosc limba română, ştiu să citesc şi, în plus, mai şi înţeleg ceea ce citesc. De aceea, mi-e scârbă de România.
Zilnic, aud politicieni care se plâng că e criză, că e greu, dar au salarii absolut nesimţite. Pentru ei, un venit cu 25% mai mic nici nu se vede, chiar dacă e vorba de câteva mii de euro. Când îţi rămân în buzunar alte câteva mii de euro, criza trece mai uşor.
Statul român se împute ca peştele, de la cap spre coadă, de la primul om al statului la tanti Maria Tomescu, bătrâna din Mehedinţi cu pensia 1 leu. Care oricum se va micşora şi ea cu 15%. Parlamentarii noştri dorm în bănci, se uită la filme porno în timpul serviciului şi, la pensie, au două-trei sute de milioane, că doar e greu la bătrâneţe.
Cu riscul de a mă repeta, mi-e scârbă de România. Se fură, mai ales la nivel înalt, şi culmea e că noi am ales asta. Toţi se plâng de incorectitudine, dar când au avut de votat, au stat acasă, la televizor, să urmărească rezultatele intermediare. Ştiu, cei care au mers la vot şi au stat la cozi infernale, argumentează că au avut de ales răul cel mai puţin rău. Mda, dar la primul tur nu am avut doar doi candidaţi, nu-i aşa, nene Crin?
România se duce de râpă şi n-o mai ridică nici dracu' din mocirla în care s-a afundat. E trist ca un oier fără şcoală să-mi reprezinte interesele în Parlamentul European, e şi mai trist că toate problemele încep de sus, dar rezolvările se caută în jos şi e şi mai trist că românii nu fac nimic. Poate dacă ne dădeau găletuţe, pixuri şi brichete, făceam grevă, dar altfel, nu ieşim cu curu-n stradă, mai ales la 35 de grade, să luptăm pentru drepturile noastre. Mi-e scârbă de români.
Ca tânăr, nu mai ai ce face în România. Peste tot se cere experienţă, dar nimeni nu-ţi dă şansa s-o capeţi. Nu, refuz să lucrez ca vânzătoare, ca să pot ulterior să ma angajez în Resurse Umane. Iar exemple ar mai fi destule. Cei care trebuie să-şi ocupe posturile (copiii de politicieni, plozii de bani gata) vor avea oricum întâietate, şi nu pentru salariul minim pe economie.
România e o mănuşă de box invizibilă, care-ţi dă în bot de fiecare dată când Boc&Băse au o idee nouă. Un fel de rahat cu moţ.
Zilnic, aud politicieni care se plâng că e criză, că e greu, dar au salarii absolut nesimţite. Pentru ei, un venit cu 25% mai mic nici nu se vede, chiar dacă e vorba de câteva mii de euro. Când îţi rămân în buzunar alte câteva mii de euro, criza trece mai uşor.
Statul român se împute ca peştele, de la cap spre coadă, de la primul om al statului la tanti Maria Tomescu, bătrâna din Mehedinţi cu pensia 1 leu. Care oricum se va micşora şi ea cu 15%. Parlamentarii noştri dorm în bănci, se uită la filme porno în timpul serviciului şi, la pensie, au două-trei sute de milioane, că doar e greu la bătrâneţe.
Cu riscul de a mă repeta, mi-e scârbă de România. Se fură, mai ales la nivel înalt, şi culmea e că noi am ales asta. Toţi se plâng de incorectitudine, dar când au avut de votat, au stat acasă, la televizor, să urmărească rezultatele intermediare. Ştiu, cei care au mers la vot şi au stat la cozi infernale, argumentează că au avut de ales răul cel mai puţin rău. Mda, dar la primul tur nu am avut doar doi candidaţi, nu-i aşa, nene Crin?
România se duce de râpă şi n-o mai ridică nici dracu' din mocirla în care s-a afundat. E trist ca un oier fără şcoală să-mi reprezinte interesele în Parlamentul European, e şi mai trist că toate problemele încep de sus, dar rezolvările se caută în jos şi e şi mai trist că românii nu fac nimic. Poate dacă ne dădeau găletuţe, pixuri şi brichete, făceam grevă, dar altfel, nu ieşim cu curu-n stradă, mai ales la 35 de grade, să luptăm pentru drepturile noastre. Mi-e scârbă de români.
Ca tânăr, nu mai ai ce face în România. Peste tot se cere experienţă, dar nimeni nu-ţi dă şansa s-o capeţi. Nu, refuz să lucrez ca vânzătoare, ca să pot ulterior să ma angajez în Resurse Umane. Iar exemple ar mai fi destule. Cei care trebuie să-şi ocupe posturile (copiii de politicieni, plozii de bani gata) vor avea oricum întâietate, şi nu pentru salariul minim pe economie.
România e o mănuşă de box invizibilă, care-ţi dă în bot de fiecare dată când Boc&Băse au o idee nouă. Un fel de rahat cu moţ.
Nu uita ca si tu esti romanca...
RăspundeţiŞtergerecâteodată mi-e ruşine că m-am născut în România...
RăspundeţiŞtergere