Dragobetele, sărbătoarea românilor

Majoritatea tinerilor găseşte prilej de a-şi mărturisi iubirea mai ales de Sf. Valentin, care se sărbătoreşte pe 14 februarie. Cei mai în vârstă, care respectă încă din tradiţiile străvechi, sunt adepţii sărbătorii româneşti, Dragobetele. Şi anul trecut am scris puţin despre acest subiect şi mă gândeam ca anul acesta să amintesc şi de alte tradiţii de Dragobete.

Spre exemplu, credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Aşadar, dimineaţa, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor plante miraculoase (folosite pentru descântece de dragoste), iar dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă şi se ţineau de jocuri şi de povesti. De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor şi uneori le urmau logodnele adevărate; şi fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge. (sursa)

În această zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. (sursa)

Eu am sărbătorit Dragobetele weekendul trecut. Şi, ca să nu treacă neobservată ziua de mâine, uite ce-am făcut:


Voi sărbătoriţi Dragobetele? Dacă da, cum?