întrebări cu sau fără răspuns

Abia am terminat de citit cartea lui John Gray, Bărbaţii sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus, şi cel mai mult mi-a plăcut capitolul Dacă trecutul nostru ar fi fost altul. Mai jos sunt întrebările extrem de interesante care apar în acest capitol. Enjoy!

1. Cum vă exprimaţi afecţiunea în momentele de supărare dacă, în copilărie, părinţii dumneavoastră se certau sau se coalizau pentru a evita certurile?

2. Cum îi determinaţi pe copii să vă asculte fără a ţipa la ei sau a-i pedepsi, dacă părinţii dumneavoastră procedau astfel pentru a-şi menţine autoritatea?

3. Cum solicitaţi mai mult sprijin, dacă în copilărie v-aţi simţit adesea neglijat şi dezamăgit?

4. Cum vă puteţi mărturisi sentimentele dacă vă temeţi să nu fiţi respins?

5. Cum vorbiţi partenerului, dacă sentimentele dumneavoastră sunt: „Te detest"?

6. Cum spuneţi „îmi pare rău", dacă în copilărie aţi fost pedepsit pentru greşeli?

7. Cum vă puteţi recunoaşte greşelile, dacă vă temeţi să nu fiţi pedepsit sau izolat?

8. Cum vă puteţi exprima sentimentele, dacă în copilărie eraţi frecvent pedepsit sau condamnat pentru că plângeaţi sau eraţi supărat?

9. Cum puteţi cere ceea ce doriţi când, în copilărie, aţi fost făcut să vă simţiţi vinovat că vreţi prea mult?

10. Cum vi s-ar putea cere ca măcar să vă cunoaşteţi sentimentele, dacă părinţii nu au avut timp, răbdare sau înţelegere pentru a vă întreba cum vă simţiţi sau ce vă supără?

11. Cum puteţi accepta imperfecţiunea partenerului, dacă, în copi­lărie, trebuia să fiţi perfect pentru a merita să fiţi iubit?

12. Cum puteţi asculta necazurile partenerului, dacă pe dumnea­voastră nu v-a ascultat nimeni?

13. Cum puteţi ierta, dacă nu aţi fost iertat?

14. Cum să puteţi plânge pentru a vă uşura durerea şi supărarea, dacă în copilărie vi se spunea mereu "nu plânge", "când o să te maturizezi?" sau "numai bebeluşii plâng"?

15. Cum să puteţi asculta dezamăgirile partenerei, dacă în copi­lărie v-aţi simţit responsabil pentru suferinţa mamei cu mult înainte de a putea înţelege că nu eraţi responsabil?

16. Cum puteţi asculta supărările partenerului, dacă în copilărie părinţii se descărcau asupra dumneavoastră prin strigăte şi severitate?

17. Cum să vă deschideţi sufletul şi să aveţi încredere în partener, dacă primii oameni cărora le-aţi acordat, cu inocenţă, încrederea v-au trădat într-un fel sau altul?

18. Cum puteţi să vă comunicaţi sentimentele cu afecţiune şi respect, dacă nu aveţi acei optsprezece ani de experienţă, în care să nu vă fi temut că veţi fi respins sau abandonat?

Dacă nu mai găsiţi cartea în librării, o puteţi citi aici. Lectură plăcută!