ticklish thoughts

ticklish...

2012-01-26T22:41:00.005+02:00

Dacă nu te sun, e pentru că aștept să mă suni tu.

Dacă plec supărată din cauza ta, urmează-mă!

Când îți privesc buzele, sărută-mă!

Când te împing sau te lovesc, ia-mă în brațe și nu mă lăsa să plec!

Când încep să insult, sărută-mă și zi-mi că mă iubești!

Când tac, întreabă-mă dacă se întâmplă ceva.

Când te ignor, dă-mi atenția ta!

Când îmi pierd calea, orientează-mă!

Când arăt rău, spune-mi că sunt frumoasă!

Când vezi că încep să plâng, ia-mă în brațe fără să scoți un cuvânt!

Când mă vezi sosind, ia-mă în brațe!

Când mi-e frică, protejează-mă!

Când mă sprijin de umărul tău, mângâie-mi fața!

Când îți arăt afecțiune, arată-mi și tu afecțiune și fă-mă să râd!

Când nu răspund pentru un timp, asigură-mă că totul este bine!

Când te privesc cu îndoială, asigură-mă că nu e adevărat!

Când te iau de mână, fă la fel!

Când îți spun un secret, păstrează-l și nu-l spune nimănui!

Când te privesc fix în ochi, nu îți îndepărta privirea până nu o fac eu!

Când spun că te iubesc, crede-că că o fac mai mult decât îți imaginezi tu!

Când îmi faci rău, crede-mă că durerea nu va dispărea niciodată!

Când îți spun să pleci, înseamnă că vreau să rămâi mai mult ca niciodată!

sursa: aici

După ce-ai trăit un timp cu cineva, știi întotdeauna dacă ți se ascunde ceva. După cum știi când nu te ascultă, când ar prefera să nu se afle în aceeași încăpere cu tine sau... toate astea.

Vreau genul de bărbat care, atunci când îl cunoști mai bine, să se dovedească a fi exact așa cum ai crezut că va fi atunci când l-ai cunoscut.

Vreau genul de bărbat care sună atunci când a promis că sună și care vine acasă atunci când a promis că vine acasă.

Vreau genul de bărbat care e mulțumit cu genul de bărbat care e și care să vrea genul de femeie care sunt!

am învăţat...

2011-11-27T23:19:00.004+02:00

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul, depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează ce ai în viaţă, ci pe cine ai.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că tu eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede.

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

sursa: aici

întrebări cu sau fără răspuns

2011-09-13T15:35:00.004+03:00

Abia am terminat de citit cartea lui John Gray, Bărbaţii sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus, şi cel mai mult mi-a plăcut capitolul Dacă trecutul nostru ar fi fost altul. Mai jos sunt întrebările extrem de interesante care apar în acest capitol. Enjoy!

1. Cum vă exprimaţi afecţiunea în momentele de supărare dacă, în copilărie, părinţii dumneavoastră se certau sau se coalizau pentru a evita certurile?

2. Cum îi determinaţi pe copii să vă asculte fără a ţipa la ei sau a-i pedepsi, dacă părinţii dumneavoastră procedau astfel pentru a-şi menţine autoritatea?

3. Cum solicitaţi mai mult sprijin, dacă în copilărie v-aţi simţit adesea neglijat şi dezamăgit?

4. Cum vă puteţi mărturisi sentimentele dacă vă temeţi să nu fiţi respins?

5. Cum vorbiţi partenerului, dacă sentimentele dumneavoastră sunt: „Te detest"?

6. Cum spuneţi „îmi pare rău", dacă în copilărie aţi fost pedepsit pentru greşeli?

7. Cum vă puteţi recunoaşte greşelile, dacă vă temeţi să nu fiţi pedepsit sau izolat?

8. Cum vă puteţi exprima sentimentele, dacă în copilărie eraţi frecvent pedepsit sau condamnat pentru că plângeaţi sau eraţi supărat?

9. Cum puteţi cere ceea ce doriţi când, în copilărie, aţi fost făcut să vă simţiţi vinovat că vreţi prea mult?

10. Cum vi s-ar putea cere ca măcar să vă cunoaşteţi sentimentele, dacă părinţii nu au avut timp, răbdare sau înţelegere pentru a vă întreba cum vă simţiţi sau ce vă supără?

11. Cum puteţi accepta imperfecţiunea partenerului, dacă, în copilărie, trebuia să fiţi perfect pentru a merita să fiţi iubit?

12. Cum puteţi asculta necazurile partenerului, dacă pe dumneavoastră nu v-a ascultat nimeni?

13. Cum puteţi ierta, dacă nu aţi fost iertat?

14. Cum să puteţi plânge pentru a vă uşura durerea şi supărarea, dacă în copilărie vi se spunea mereu "nu plânge", "când o să te maturizezi?" sau "numai bebeluşii plâng"?

15. Cum să puteţi asculta dezamăgirile partenerei, dacă în copilărie v-aţi simţit responsabil pentru suferinţa mamei cu mult înainte de a putea înţelege că nu eraţi responsabil?

16. Cum puteţi asculta supărările partenerului, dacă în copilărie părinţii se descărcau asupra dumneavoastră prin strigăte şi severitate?

17. Cum să vă deschideţi sufletul şi să aveţi încredere în partener, dacă primii oameni cărora le-aţi acordat, cu inocenţă, încrederea v-au trădat într-un fel sau altul?

18. Cum puteţi să vă comunicaţi sentimentele cu afecţiune şi respect, dacă nu aveţi acei optsprezece ani de experienţă, în care să nu vă fi temut că veţi fi respins sau abandonat?

Dacă nu mai găsiţi cartea în librării, o puteţi citi aici. Lectură plăcută!

CT 200h

2011-06-25T19:52:00.007+03:00

De când a apărut la salonul de la Geneva, mi-am dorit s-o iau la un drive test. E vorba de noul Lexus CT 200h, primul model Compact Premium cu propulsie integral hibridă. Azi am condus-o, iar maşina are câteva trăsături care ies cumva în evidenţă:

* motorul Atkinson Cycle 1,8 benzină, combinat cu un motor electric (până la viteza de 45 km/h, maşina toarce ca o pisicuţă, datorită motorului electric)
* consumul foarte redus (specificaţiile tehnice spun ceva de 3.8 consum mixt, mie mi-a consumat pe modul sport 6.2, 20 de minute de mers în condiţii normale de trafic)
* maşina este dotată cu faruri LED, proiectoare şi faruri halogene
* senzori de parcare (esenţiali, mai ales pentru femei)
* parbriz cu senzori de ploaie
* lumini interioare sub formă de LED
* maşina porneşte doar prin apăsarea pedalei de frână şi a butonului POWER
* scaunele din faţă sunt încălzite; interiorul poate fi comandat fie cu tapiţerie, fie din piele
* monitor de parcare integrat in oglinda retrovizoare
* navigaţie HDD, ecran de 7 inch
* sunetul este excelent, maşina de test avea un sistem 10-speaker Panasonic, iar basul se aude bestial
* port USB si AUX
* lumina de fundal la computerul de bord se schimbă din albastru în roşu, când activezi modulul sport
* dacă ai cheia maşinii în buzunar, maşina se deschide doar trăgând de portieră (sistemul Keyless)

Maşina se conduce foarte uşor, iar confortul este maxim. Volanul se lipeşte parcă de mână, nu există riscul de a-l scăpa de sub control. Consola centrală pune la dispoziţie toate comenzile de care ai nevoie pentru a-ţi uşura drumul cu maşina. De asemenea, Lexus CT 200h dispune şi de comenzi pe volan. Poziţia corpului este una foarte relaxată şi, sincer, nici nu realizezi când trece timpul când eşti la volan. Părerea mea e că este ideală şi ca maşină de oraş, datorită consumului redus, şi ca maşină de weekend, mai ales că spaţiul de depozitare în portbagaj este destul de încăpător. Pentru mai multe detalii, vizitaţi site-ul oficial.

sincer

2011-06-18T12:56:00.001+03:00

happy birthday, kids!

2011-06-01T00:39:00.003+03:00

La mulţi ani, copilaşi! Vă doresc multe bucurii şi împliniri! Fiţi cuminţi şi, mai ales, nu abuzaţi de dulciuri!

de la Noaptea Muzeelor la Fii sănătos cu Aloe Vera şi Priest

2011-05-15T22:56:00.006+03:00

A fost un weekend plin. Sâmbătă a fost Noaptea Muzeelor, în sfârşit am reuşit să aflu asta înainte ca evenimentul să aibă loc. Am văzut Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Labirint (Muzeul Ţăranului Român combinat cu Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa), Muzeul Naţional al Literaturii Române, iar de restul ni s-a tăiat când am văzut cozile nesfârşite.

La Istorie, a fost interesant până la partea cu colecţia de bijuterii. Mirosul de nedescris m-a făcut să nu pierd mai mult de un sfert de oră prin zonă. La Muzeul Labirint, în afară de xerox-uri ale exponatelor, nu am văzut absolut nimic. La Literatură a fost ceva mai interesant. Am prins centenarul Emil Cioran şi două piese din concertul lui Eugen Cristea. Pentru asta, s-a meritat drumul prin oraş. Seara muzeelor s-a încheiat la terasa Embassy, de unde am plecat fără să plătim consumaţia. Şi n-a fost vina noastră, ci a chelnerului, care nu a adus nota de plată nici după juma de oră.

Duminică dimineaţa am fost la cros la Forever. A fost interesant, mai ales că nu eram pregătită din punct de vedere fizic pentru cros şi nici nu dormisem prea mult cu o seară înainte. Şi am făcut şi insolaţie, a doua oară primăvara asta. Însă rezultatul e mulţumitor, iar la ediţia următoare mă voi lăuda cu un loc în primii trei.

Restul de duminică s-a desfăşurat în Carol, la o plimbare şi în Afi, la Priest 3D. Şi deşi sunetul a fost, ca şi data trecută, punctul slab al cinema-ului, n-o să mă împiedice nimic să ajung şi la Piraţii din Caraibe sau Smurf 3D. Soon, my friends...

Cum mă găseşte lumea?

2011-05-11T23:30:00.004+03:00

În partea a doua a episodului "Cum mă găseşte lumea?", iată cu ce avem de-a face:

* pareri despre winmarkt petrodava piatra neamt - cu două-trei luni întârziere, cam ce e şi la Dragonul Roşu
* cum se unge o relatie - depinde de relaţie, evident; de obicei, cu dulcegăreli :))
* speech-ul” de sfarsit de an clasa 12 - aş fi dat copy-paste, dar a rămas la cineva, să ia notiţe :-j
* idei de activitati la banchete de a 12 - la mine la banchet, s-a băut ca la crâşmă. nu recomand!
* sociologie bucuresti ramai la buget cu o restanta - n-am nici cea mai vagă idee. încă n-am păţit-o
* coafurile anului 2011 pt banchet din cls a 8-a - cam târziu să cauţi acum despre coafuri. ar fi trebuit să ai deja programare la salon :-j
* http://ancavamanu.blogspot.com/ - cineva chiar mă iubeşte. nici eu nu-mi ştiu linkul la blog pe de rost...
* gemenii in 2011 - fac bine, mulţumesc. ţintesc tot mai sus, din ce am auzit aşa, pe sărite
* impresii despre prima zi a anului 1 de facultate - cum era de aşteptat, acum totul pare mult mai haios şi mai interesant

Oricum, se putea şi mai bine. Aştept ceva mai multă originalitate, până data viitoare!

cum se unge...o relaţie?

2011-05-03T18:39:00.002+03:00

de azi...

2011-05-01T12:38:00.003+03:00

mulţumesc!

cele mai frumoase momente din viaţă

2011-04-12T18:14:00.001+03:00

* să te îndrăgosteşti

* să râzi până te doare burta
* să găseşti un teanc de facturi când te întorci din vacanţă
* să-ţi asculţi cântecul favorit la radio
* să ieşi de sub duş şi să te acoperi cu un prosop cald
* să reuşeşti la ultimul examen din sesiune
* să găseşti bani într-o pereche de pantaloni pe care n-ai mai purtat-o de ceva vreme
* să te trezeşti în mijlocul nopţii şi să-ţi dai seama că mai ai câteva ore bune de somn
* să auzi, din întâmplare, cum te vorbeşte cineva de bine
* să asculţi o melodie care-ţi aduce aminte de o persoană specială dn viaţa ta
* să primeşti şi să dai primul sărut
* să vezi fericite persoanele la care ţii
* să vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult şi să simţi că nu s-a schimbat nimic
* să simţi emoţie când vezi persoana specială din viaţa ta
* să ştii că eşti iubit
* să râzi de tine
* să mergi în locuri în care sunt peisaje superbe
* să te distrezi cu prietenii
* să râzi fără vreun motiv anume
* să te trezeşti în braţele persoanei iubite

sursa: aici

Pândind la dragoste cu ochii închişi

2011-03-17T23:44:00.006+02:00

Titlul ar putea fi, foarte bine, un motto de urmat în viaţă. Pentru mine (şi pentru alte câteva colege de-ale mele) este, însă, titlul unui roman scris de un fost absolvent al Facultăţii de Sociologie. Acesta îşi lăuda opera ca fiind scrisă pentru tinerele fete în căutarea erosului, un roman intrigant, copleşitor şi, mai ales, plin de jovialitate. Cele câteva date tehnice despre carte ar fi: un roman de 244 de pagini, în format de buzunar, structurat pe trei capitole, fiecare dintre ele având patru părţi.

Despre ce e vorba? Matei, un ziarist de vârstă mijlocie (abia împlinise 30 de ani) suferă de satiriazis, corespondentul pentru nimfomanie la femei. El îşi povesteşte cu lux de amănunte întâlnirile cu partenerele pe care le cunoştea pe Internet, pe diferite reţele de socializare. Îşi împărţea timpul între munca de la birou (avea o rubrică în care scria aproape zilnic) şi search-ul constant de tipe noi, asemeni unui prădător. La început, Matei recunoaşte că nu era capabil să aibă relaţii decât pe Internet, întrucât numai la vederea pozelor fetelor pe care le aborda, se masturba şi-şi dădea drumul pe poza de avatar a acesteia.

Gazeta pentru care scria primeşte o comandă din partea Patriarhiei, iar Matei este nevoit să petreacă cinci săptămâni cutreierând mănăstirile din nordul Moldovei, pentru a surprinde declaraţiile călugărilor tineri care au un cuvânt de spus despre relaţia cu Dumnezeu. Dată fiind situaţia lui, îi este foarte greu să se adapteze la viaţa de sihăstrie, astfel că pierde mult timp conducând spre locurile unde are semnal la Internet (Suceava sau Târgu Neamţ, oraşele cele mai apropiate de locul unde se afla) pentru a afla ştirile şi pentru a-şi citi zecile de mail-uri de la posibilele partenere de sex.

Matei nu este atent la tot ceea ce povestesc călugării, până când, la mănăstirea S, ultima din seria celor în care ziaristul trebuia să ajungă, îl găseşte pe părintele Pimen, care se dovedeşte a fi un personaj intrigant, care-i dă bătăi de cap până ce reuşeşte să-i smulgă acestuia o declaraţie mulţumitoare. Călugărul se dovedeşte a fi mai deştept decât se aştepta Matei, motiv pentru care discuţia decurge în cu totul alt mod decât la celelalte mănăstiri.

Acţiunea din capitolul doi se împleteşte cu cea din capitolul al treilea, eroul nostru povestind despre perioada copilăriei şi a adolescenţei, când o întâlnise pe Alexandra şi se îndrăgostise nebuneşte de ea. Din păcate, după câţiva ani în care el o iubeşte pe-ascuns şi ea nu-l consideră decât un amic, Matei îi mărturiseşte fetei sentimentele lui. Alexandra nu-i răspunde cu aceeaşi monedă, şi, dintr-o greşeală pe care Matei o face, fata cade de la etajul al şaselea şi moare.

O altă perioadă pe care Matei ne-o descrie este cea din timpul facultăţii, când se împrietenise cu Călin, un tip cu un an mai mare decât el, şi care devenise cel mai bun prieten (singurul, de altfel). Legătura dintre cei doi prieteni se destramă după 11 ani, din cauza unei fete, Agnes, cu care Călin se căsătoreşte şi de care ascultă orbeşte. Matei nu este de acord cu această relaţie şi, încet-încet, se desprinde de această prietenie, încercând să compenseze cu băutură şi alte căutări frenetice de partenere de sex.

Spre finalul romanului, Matei termină de scris lucrarea comandată de Patriarhie, dar este anunţat că gazeta nu mai are nevoie de el şi poate pleca în aceeaşi zi de-acolo. Vestea îl dă peste cap, Matei încercând să se sinucidă prin spânzurare. Încercarea lui eşuează, dar îl face să se trezească la realitate şi să-şi dea seama de cuvintele părintelui Pimen de la mănăstirea S. În mod surprinzător, după câteva săptămâni, primeşte un telefon de la liceul din localitatea natală, fiind anunţat că s-a eliberat un post de bibliotecar şi este aşteptat să-şi înceapă serviciul cât mai curând. Acolo, o întâlneşte pe Luiza, profesoară de franceză (parcă) şi o pedagogă excepţională. Relaţia lor durează de şase luni, când el conştientizează că viaţa lui sexuală s-a schimbat în bine, că s-a vindecat şi că, spre deosebire de vremurile de dinainte, când era total împotriva căsătoriei şi a legăturilor de durată, acum invidiază cuplurile cu plozi, dorindu-şi la rândul lui o familie.

Cartea am citit-o pe nerăsuflate, fiindcă mi s-a părut interesantă şi, mai mult, eram curioasă ce va face Matei mai departe. Deşi are unele greşeli de redactare (posibil ca autorul să nu fi avut un editor care să-i corecteze lucrarea) şi, la un moment dat, când povesteşte despre excursia în America, eroul nu se mai numeşte Matei, ci Alex (aştept să mă lămurească autorul cum stă treaba aici), recomand lectura acestui roman.

Mai jos, câteva citate din romanul prezentat:

"Ca să urăşti sau să iubeşti o persoană nu e nevoie să interacţionezi cu ea, o poţi face şi de la celălalt capăt al globului. Iată ce capacitate extraordinară are mintea omului!"

"Ajungi să iubeşti o persoană în momentul în care, fără a conştientiza, ea îţi smulge o parte din personalitatea ta şi se substituie în mod miraculos handicapului dobândit."

"Iată, mi-a spus că femeile sunt precum frunzele: trăiesc atâta timp cât încă n-au căzut pe pământ. De bărbaţi, mi-a spus aşa: unii sunt precum copacii, alţii precum vântul. Primii caută să posede frunzele, ceilalţi să le poarte în zbor. O frunză nu se dăruieşte vântului pentru că acesta ar fi superior copacului, ori invers. Ea se dăruieşte unuia sau altuia pentru că firea ei îi spune că doar unul dintre cei doi îi poate împlini destinul."

"Între parteneri există un ingredient secret numit dăruire. Omul nu se poate dărui pe el sieşi, de aceea nici nu poate primi o satisfacţie completă. E ca şi cum cineva ar mângâia un căţeluş de pluş, în locul unuia real, dorind să obţină aceeaşi senzaţie."

"Îmi cădeau apoi la pat fără drept la replică chiar şi cele cu care nu experimentasem anterior sexul virtual. Rareori, se întâmpla să nu-mi iasă din prima. Şi la cât de modest eram, ar fi trebuit să-mi atârn o pancartă de gât pe care să scriu: SUNT PREA BUN!"

Pentru a comanda cartea, adresa de e-mail a autorului este alexandru.nemtanu@yahoo.com

Dragobetele, sărbătoarea românilor

2011-02-23T20:22:00.005+02:00

Majoritatea tinerilor găseşte prilej de a-şi mărturisi iubirea mai ales de Sf. Valentin, care se sărbătoreşte pe 14 februarie. Cei mai în vârstă, care respectă încă din tradiţiile străvechi, sunt adepţii sărbătorii româneşti, Dragobetele. Şi anul trecut am scris puţin despre acest subiect şi mă gândeam ca anul acesta să amintesc şi de alte tradiţii de Dragobete.

Spre exemplu, credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. Aşadar, dimineaţa, îmbrăcaţi în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor plante miraculoase (folosite pentru descântece de dragoste), iar dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă şi se ţineau de jocuri şi de povesti. De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor şi uneori le urmau logodnele adevărate; şi fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge. (sursa)

În această zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. (sursa)

Eu am sărbătorit Dragobetele weekendul trecut. Şi, ca să nu treacă neobservată ziua de mâine, uite ce-am făcut:

Voi sărbătoriţi Dragobetele? Dacă da, cum?

Fifi, şoricuţa mea obraznică

2011-02-05T18:16:00.006+02:00

"Bună. Numele meu este Fifi, am 1 an şi jumătate şi sunt obraznică foc. Nu vreau deloc să stau în căsuţa pe care mi-a pregătit-o tati meu şi caut orice moment de neatenţie ca să evadez. Vă salut!"

sesiunea, bat-o vina!

2011-01-25T11:31:00.016+02:00

Oana are un articol foarte interesant despre activităţile pe care le face în sesiune, deşi nu au nicio legătură cu facultatea. Şi dacă e să mă gândesc cam ce fac eu de câteva sesiuni încoace, lista ar arăta cam aşa:

* stau în pat şi câte două-trei ore după ce mă trezesc, doar-doar îmi trece "cheful" de învăţat
* fac puzzle-uri (minim 500 de piese, imagini cât mai grele)
* mă uit la filme (nu documentare, nici dintre cele recomandate de profi la curs)
* citesc orice altceva, numai cursuri nu (de la belestristică până la bloguri şi site-uri gen parinti.com sau agnestoma.ro)
* mă plimb cu iubi în parc (mai ales când îmi face surprize şi apare la uşă pe neaşteptate)
* merg la cumpărături şi mă uit pe fiecare raft după orice produs, oricât de neinteresant ar părea
* fac Sudoku
* fac gimnastică de două ori mai mult timp
* vorbesc cu bunica despre orice, de la tinereţea ei până la viitorul meu
* îmi verific mail-ul din oră în oră
* intru pe Facebook mai des ca de obicei
* mă joc cu Fifi
* caut poezii pentru copii şi le scriu într-o agendă, să fie pentru mai târziu
* scriu mai des în jurnal
* gătesc, indiferent dacă reţeta o aflu de pe net sau prin telefon, de la mama
* mă joc cu avionul

Voi ce faceţi în sesiune?

defineşte-mă!

2011-01-12T22:10:00.004+02:00

lumânări parfumate, Japonia, literatură, poze cu prietenii, bunica, Rev 2010, derdeluş, pixuri care scriu subţire, porumb prăjit, sărbătorile petrecute cu familia, ploaie, tiramisu, mama, blog, Viena, comedii, inel de logodnă, Treselle, şerveţele parfumate, Magda, suc natural de portocale şi kiwi, Kenvelo, Rev 2011, popcorn cu aromă de caramel, bunicul, gel de duş Yves Rocher Fruits de Noel, Motorola Ex115, culoarea vişinie, numărul 21, Facebook, jucăriile mele de pluş în formă de vaci, Fifi, muzica bună, Winterfresh mints Green Ice, nopţile în care îmi încălzeşte picioarele, Eclat, luna iunie, Ioana, pizza cu de toate - dar fără ceapă, Sighişoara, agenda-jurnal, culoarea verde-kaki, îngheţata cu zmeură şi iaurt, Lacoste, Forever Lips, abonament RATB, Tic Tac Tropical Acerola, faptele mărunte - dar pline de însemnătate, Grinch, discuţiile interminabile de după ora 22, Grecia, încăpăţânare, Ionuţ, aerobic, plajă, baie cu spumă, perne tari, Roxana, ciorbă de burtă, cadourile pe care mi le doream, Volare, scorţişoară, privirea Lui de fiecare dată când ne întâlnim, Băile Felix, esenţe lemnoase, Passat 1.9, vestimentaţie lejeră - elegantă când e cazul, ambiţie, Marina, amintiri frumoase, Turcia, pandativ albastru, filme de groază, asfinţit, vise măreţe - nu imposibil de atins, cabană cu şemineu, Managementul Resurselor Umane, limba germană, culoarea verde-crud, cremă de zahăr ars, ziua de naştere a celor dragi, dimineţile când mă trezesc în braţele Lui, cifra 7, călătoriile fără un traseu prestabilit, "te iubesc".

Nu sunt simple cuvinte, puse haotic într-o postare. Ele reprezintă persoanele dragi din viaţa mea, momentele frumoase care le-am avut sau pe care mi le doresc, locuri în care trebuie să (mai) ajung, obiecte care mă definesc, preferinţele mele în diferite domenii, ce anume mă caracterizează. Pe scurt, un colţişor de suflet.

wishlist

2010-12-30T18:55:00.006+02:00

Prin luna august, îmi propusesem câteva lucruri pe care, într-o oarecare măsură, am reuşit să le duc la bun sfârşit. Bine, încă nu am de unde să ştiu cum stă treaba cu restanţele, că n-am dat niciun examen. Iar de angajat încă nu am făcut-o, că am timp după ce termin facultatea. Referitor la celelalte "ţinte" ale mele, uite ce-am făcut: mi-am cumpărat Motorola EX115 şi sunt foarte mulţumită de el; m-am logodit, chiar dacă nu la Viena (oficial, acolo va fi); Touch of Pink va fi cadoul meu de Anul Nou, iar de citit, iată lista de lectură:

Pentru 2011, îmi doresc să nu am restanţe, să reuşească Ioana la Drept şi să vină la Bucureşti, să citesc mai mult decât anul acesta (mă gândesc la vreo 50 de cărţi), să mai slăbesc încă trei kilograme, să merg la mare, să merg pe Ceahlău, să nu mai cheltui atât de mult pe haine şi parfumuri, să petrec mai mult timp cu familia şi cu cei dragi şi în general să reuşesc tot ce-mi propun. Am zis!

Cum mă găseşte lumea?

2010-12-08T06:23:00.003+02:00

În urmă cu două luni, am descoperit de la Blogger funcţia Statistici. Prima dată m-am descurcat mai greu, însă am reuşit să adun câteva cuvinte cheie după care mă găseşte lumea pe blog. Iată-le!

*anca vamanu bucureşti - într-adevăr, de un an şi jumătate, nu mai e anca vamanu piatra-neamţ
*anca vamanu blog - anca vamanu are blog, tot de un an şi jumătate :>
*banchet clasa 12 un căcat - deja vu? cunoaştem :-J
*banchet clasa 12 deta - no comment here
*anca vamanu/ anka vamanu - depinde pe cine cauţi: pe mine sau pe absolventa de la Poli >:)
*cum e la banchetul clasei a 12-a? - credeam că scrie ceva mai sus :-?
*concursul piatra neamţ bunicuţa din iunie - anul ăsta nu am participat, din lipsă de sponsorizări
*viaţă dezorganizată - tind să cred că nu e vorba de viaţa mea
*coafuri 2011 pentru banchet clasa 12 - caută mai bine într-un catalog de coafuri

Până data viitoare, search plăcut şi lăsaţi imaginaţia să zboare pe câmpii!

ce fac Gemenii în 2011

2010-11-18T18:20:00.006+02:00

Anul 2011 aduce unele schimbări benefice în plan relaţional. Eşti de două ori avantajat, deoarece nu te temi de schimbare şi, în plus, vei putea să duci la bun sfârşit nişte proiecte dragi. Vei avea mult de lucru, situaţiile se complică, eşti prins în tot felul de probleme, dar reuşeşti să ieşi la liman. Familia şi prietenii te susţin, iar pentru tine acest lucru înseamnă foarte mult.

De menţionat că Gemenii sunt puşi să facă alegeri importante în acest an. Unele dintre ele implică riscuri, dar va trebui să şi le asume şi pe acestea dacă vor să reuşească. În general schimbările şi deciziile pe care le iau acum sunt legate de bani, într-un fel sau altul. Beneficiarul este nativul, în plan profesional sau nativul şi familia acestuia, în plan personal. Există posibilitatea să se facă achiziţii deosebit de importante.

Dragoste şi sex

În 2011 acorzi o mai mare prioritate vieţii amoroase. De fapt, ai mare nevoie de afecţiune. Însă tocmai acest lucru te face vulnerabil, deoarece eşti tentat să te implici într-o relaţie care nu este neapărat una potrivită. Rămâi cu picioarele pe pământ la început, cât încă nu eşti foarte implicat afectiv, priveşte situaţia la rece şi vezi dacă merită să mergi mai departe. De asemenea, este foarte important să te faci înţeles, să nu laşi loc de interpretări în relaţia cu partenerul tău.

Începutul de an se anunţă destul de dificil. Există probleme de comunicare şi o tendinţă de izolare care nu te ajută deloc. Vrei o schimbare, dar nu ai găsit încă cea mai bună soluţie pentru a obţine ceea ce-ţi doreşti. Dacă ai deja o relaţie, trebuie să găseşti modalităţi de a scăpa de rutina zilnică. Oricum eşti genul de om care se plictiseşte foarte uşor. Acum, cu atât mai mult simţi apăsarea unei relaţii serioase. Cu toate acestea, se poate să nu te aştepte absolut nimic de partea cealaltă a “baricadei”. Nu-ţi asuma riscuri fără să ştii ce vei câştiga pe urmă.

După a doua jumătate a lui 2011 te confrunţi cu probleme de cuplu şi niciunul nu pare să fie dispus la un compromis. Numai nativilor singuri le merge mai bine. Sunt admiraţi, doriţi, iubiţi, iar ei, la rândul lor, ar putea să se îndrăgostească până peste urechi. Deşi nu aveau de gând să renunţe la libertate, Gemenii trec în extrema cealaltă şi visează la o uniune legală. Ar trebui să ia lucrurile pas cu pas pentru că graba nu le aduce niciun câştig. Până la finalul lui 2011, Gemenii îşi pot rezolva măcar parţial problemele dacă sunt dispuşi să facă compromisuri, dăruind mai mult.

Cariera

În 2011 este recomandat să pui accentul pe relaţiile profesionale. Pe de o parte, te înţelegi excelent cu colaboratorii şi reuşeşti să-ţi faci noi contacte. Pe de altă parte, comunici greu cu persoanele de care depinzi sau care au influenţă. Oricât de spontan ai fi din fire, în domeniul profesional este recomandat să adopţi o atitudine diplomată. În 2011 vei putea să-ţi împlineşti nişte proiecte profesionale.

Încă din primele luni ale anului ai parte de o mulţime de reuşite. Ţi se fac propuneri interesante, ai rezultate onorabile, eşti solicitat şi apreciat. Eşti foarte muncitor şi serios. Chiar şi nativii care îşi caută un loc de muncă pe gustul lor vor găsi ceva care să le permită să-şi dezvolte abilităţile. Până în vară, sunt mari şanse ca nativii să-şi schimbe locul de muncă, deoarece apar mereu noi oportunităţi.

În cazul în care fac acest pas, Gemenii demonstrează o mare capacitate de a se acomoda la noile condiţii. Sunt creativi, punându-şi mintea la lucru. Ceea ce reuşesc să creeze nu rămâne fără rezultate. Până la finalul anului, nativii pot să-şi îndeplinească visul, dobândind un statut social pe măsura aspiraţiilor lor. Un sprijin important sau o ocazie bună de exploatat vine din relaţiile cu străinătatea.

Bani

Situaţia financiară este bună în 2011, cu excepţia unor riscuri care pot să apară după a doua jumătate a anului. Dacă însă eşti prevăzător, atunci nu ar trebui să existe niciun inconvenient. Te bucuri de un echilibru bugetar care îţi permite să-ţi faci planuri de achiziţii importante. Totul merge bine dacă acţionezi într-un mod chibzuit şi rămâi cu picioarele pe pământ.

Încă de la începutul anului ţi se fac tot felul de propuneri mirobolante. Toate sună excelent, dar prezintă riscuri prea mari ca să le crezi pe cuvânt. Eşti totuşi tentat să scoţi banii din buzunar. Gândeşte-te de două ori. În primăvară poţi avea parte de un câştig deosebit de important. Nici măcar nu este vorba despre un rezultat al unei munci susţinute, ci, mai degrabă, de un cadou providenţial.

Din iulie este bine să strângi cureaua şi să fii cât mai prevăzător. Apar tentaţii la tot pasul. Dacă vrei neapărat sa investeşti, consultă-te cu cineva de încredere, specialist în domeniu. Nu spera la câştiguri substanţiale, pentru că ele nu vor veni. Cel mult, poţi face nişte bănuţi în plus, dar cam atât.

Sănătate şi stare de spirit

Cu sănătatea stai bine, dar nu excelent. Ai un an destul de plin, astfel încât întreaga ta energie va fi consumată în numeroasele activităţi. Uneori, se poate să exagerezi cu munca, iar organismul tău se resimte. Tinzi să duci o viaţă dezorganizată în ceea ce priveşte orele de masă şi de somn. Fă tot posibilul să-ţi supraveghezi alimentaţia şi să consumi produse naturale.

În prima parte a anului te bucuri de o stare fizica bună. Nu se întâmplă nimic remarcabil, deoarece ai un sistem imunitar funcţional. Nimic nu reuşeşte să te lase fără energie sau să te irite. Dacă totuşi acumulezi energie negativă, poţi scăpa de ea prin activitate fizică. Alege una care să-ţi facă plăcere. Oricum eşti genul activ şi nu prea îţi place să stai într-un singur loc. Profită de acest avantaj.

Din vară, ai ocazia să te odihneşti, îndepărtându-te de stresul cotidian. Pleacă departe, încearcă noi experienţe, deconectează-te, curăţă-te de tot ceea ce îţi face rău. Astfel, scapi de rutină şi îţi împrospătezi mintea şi trupul. Până spre sfârşitul anului reintri în formă şi toată lumea va putea vedea asta. Ai un aspect fizic care nu lasă indiferent pe nimeni, mai ales persoanele de sex opus.

sursa: aici

Ţie ce ţi-a pregătit anul 2011?

Festivalul de teatru al deţinuţilor

2010-11-07T12:29:00.008+02:00

În perioada 8-10 noiembrie, în Bucureşti va avea loc Festivalul de Teatru al Deţinuţilor, eveniment organizat de Asociaţia A.R.T. Fusion în parteneriat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Cea de-a doua ediţie a festivalului oferă reprezentaţii susţinute de 12 trupe de teatru din penitenciarele şi centrele de re-educare din toată ţara. Trupele de deţinuţi vor pune în scenă piese de teatru clasic şi teatru forum, la Teatrul Nottara şi La Scena - Teatrul Arca.

În acest proiect au fost implicaţi 90 de deţinuţi din penitenciarele din ţară precum cele din Rahova, Jilava, Târgu Jiu, Târgu Ocna sau Gherla. Aceştia au fost asistaţi în crearea pieselor de 16 tineri artişti, promotori ai principiilor de toleranţă şi egalitate de şanse faţă de tinerii aflaţi în sistemul penitenciar. Intrarea este liberă, iar accesul spectatorilor se va face în limita locurilor disponibile.

Programul celor 4 zile de festival este:

Ziua 1 - 8 noiembrie 2010 Teatrul Nottara Bucureşti

Penitenciarul Codlea - "Ciclopul" după Euripide / regia Gabriel Costea

Penitenciarul Craiova - „Casa Poporului" / regia Bogdan Georgescu

Penitenciarul Oradea - „Transplantul" de Lavinia Steer /regia Florian Silaghi

Penitenciarul Gherla - „Noapte şi Zi" / regia Andreea Iacob

Penitenciarul Jilava - „Despre libertatea obişnuită" / regia Daniel Simion şi Costin Nedelcu

Ziua 2 - 9 noiembrie 2010 Teatrul Nottara Bucureşti

Penitenciarul Rahova - „Evolution" / regia Iulian Gliţă

Penitenciarul Satu-Mare - „Experimentul" de Ion Băieşu / regia Radu Botar

Penitenciarul Bistriţa - „Trişez cu viaţa"/ regia Camelia Toma

Penitenciarul Timişoara - „Un vis..." / regia Ana Maria Andone

Ziua 3 - 10 noiembrie 2010 La Scena

Penitenciarul Craiova - Piesă de Teatru Forum

Ziua 4 - 11 noiembrie 2010 La Scena Penitenciarul Găeşti - Piesă de Teatru Forum

sursa: aici

Piranha 3D

2010-10-24T16:10:00.009+03:00

Acum două săptămâni, Magda îmi recomanda cu mult entuziasm să mă uit la filmul Piranha, numai că nu atunci când mănânc. Fiindcă îmi plac la nebunie filmele de groază, dar nu mă pot uita singură la ele ca să nu visez urât noaptea, am profitat de ziua de naştere a lui iubi şi i-am făcut cadou două bilete la Piranha 3D, la Cinema City. Aseară la ora 20.20.

La început, filmul nu părea cine ştie ce: povestea tipică a băiatului care nu-i poate împărtăşi colegei de liceu că o iubeşte, cei doi fraţi mai mici care, deşi primesc recompensă în bani ca să stea cuminţi în casă, reuşesc să intre în bucluc, petrecerea obişnuită de pe plajă cu multă şampanie, muzica dată tare şi fete goale. Prima jumătate de oră nu s-a întâmplat absolut nimic care să mă facă să cred că eram la un film de groază.

Ulterior, părerea mi s-a schimbat radical, reuşind să tresar de cel puţin zece ori. Povestea, per total, mi s-a părut interesantă, dar finalul a fost cel puţin dezamăgitor. Cu toţii aşteptam o altă rezolvare a problemei, după părerea mea filmul trebuind să mai continue cel puţin jumătate de oră.

Deşi s-a terminat atât de brusc, prima experienţă 3D a fost cel puţin ieşită din comun. Acum, abia aştept biletele la Saw 3D.

prima zi de "şcoală". impresii

2010-10-04T17:53:00.008+03:00

În prima zi din anul doi, am ajuns la facultate cu jumătate de oră mai repede. Credeam că, dacă vin mai devreme, îmi pot alege mai bine locul unde să stau. Doar că, spre deosebire de anul trecut, majoritatea studenţilor a venit la 10 fără cinci şi chiar după ora 10, aşa că m-am aşezat unde am vrut: în rândul al doilea. Anul trecut eram undeva prin rândul douăzeci şi nu s-a auzit nimic din speech-ul profilor, cu toate că foloseau microfon. (bine, anul trecut eram în Aula Magna la Facultatea de Drept, anul ăsta ne-am mulţumit cu sala 202 din facultate)

Ce-am observat, ca şi anul trecut de altfel, e că majoritatea celor care au intrat la Sociologie sunt fete. Şi, ca-n prima zi de şcoală, trebuiau să facă impresie: unele îmbrăcate la patru ace, altele cu gentuţă imitaţie LV şi cu o revistă Glamour în mână, câteva cu telefoane de ultimă generaţie care abia aşteaptă să fie "ciordite" în tramvai sau în troleu şi exemple ar mai fi destule.

De-acum, abia aştept să-mi cunosc noii colegi, că din vechea grupă mai rămânem doar trei fete cucuiete. Să ne-auzim cu bine!

wishlist

2010-08-11T17:52:00.005+03:00

Pentru anul 2010, mi-am definit obiectivele destul de târziu. Deşi până acum am realizat ceea ce mi-am propus, e bine să ştiu că pot ţinti mai sus şi să încerc să duc la bun sfârşit următoarele:

* Să reuşesc să citesc până la sfârşitul anului 24 de cărţi, adică echivalentul a două cărţi pe lună.

* Să am o slujbă bine plătită ŞI care să-mi aducă satisfacţii.

* Să mă logodesc la Viena.

* Să termin şi anul 2 tot fără nicio restanţă.

* Să-mi cumpăr parfumul Touch of Pink.

* Să-mi iau alt telefon Dual Sim.

Deocamdată nu mai am nimic în minte, dar pe măsură ce îmi mai vin idei, voi face un update. Vacanţă plăcută în continuare!

Piatra Neamţ citeşte!

2010-07-28T09:00:00.005+03:00

Pe 31 iulie, de la orele 15:00, vă aşteptăm cu mic, cu mare, să luaţi o carte şi să citim împreună în Piaţa de la Turn, la prima ediţie Lecturi Urbane – Piatra Neamţ.

Vom sta la soare ori la umbră, vom schimba cărţi, vom oferi cărţi, vom spune poveşti şi le vom aminti oamenilor cu câtă plăcere pot citi o carte bună.

Vă aşteptăm la Piatra Neamţ!

sesiunea de vară, amintire

2010-06-19T13:18:00.006+03:00

Gata, sesiunea s-a terminat! Oficial, 6 examene din 6 au notă peste 7. Celelalte două examene sunt în curs de corectare. De-acum, pregătirea bagajelor, ca să prind microbuzul de la ora 16. Salutare, vacanţă de vară!

L.E: sunt studentă integralistă! pam pam

hepi bărzdei

2010-05-30T19:55:00.007+03:00

Am uitat că ieri blogul meu a împlinit un anişor. Un an în care am scris aici despre mine, despre prieteni, despre liceu şi facultate, despre Piatra Neamţ şi Bucureşti. Până la anul, promit să diversific subiectele. La mulţi ani, bloguşorule!

România, un rahat cu moţ

2010-05-29T06:41:00.003+03:00

Nu sunt vreun analist politic şi n-am pretenţia să cunosc tot ce ţine de acest domeniu. Dar cunosc limba română, ştiu să citesc şi, în plus, mai şi înţeleg ceea ce citesc. De aceea, mi-e scârbă de România.

Zilnic, aud politicieni care se plâng că e criză, că e greu, dar au salarii absolut nesimţite. Pentru ei, un venit cu 25% mai mic nici nu se vede, chiar dacă e vorba de câteva mii de euro. Când îţi rămân în buzunar alte câteva mii de euro, criza trece mai uşor.

Statul român se împute ca peştele, de la cap spre coadă, de la primul om al statului la tanti Maria Tomescu, bătrâna din Mehedinţi cu pensia 1 leu. Care oricum se va micşora şi ea cu 15%. Parlamentarii noştri dorm în bănci, se uită la filme porno în timpul serviciului şi, la pensie, au două-trei sute de milioane, că doar e greu la bătrâneţe.

Cu riscul de a mă repeta, mi-e scârbă de România. Se fură, mai ales la nivel înalt, şi culmea e că noi am ales asta. Toţi se plâng de incorectitudine, dar când au avut de votat, au stat acasă, la televizor, să urmărească rezultatele intermediare. Ştiu, cei care au mers la vot şi au stat la cozi infernale, argumentează că au avut de ales răul cel mai puţin rău. Mda, dar la primul tur nu am avut doar doi candidaţi, nu-i aşa, nene Crin?

România se duce de râpă şi n-o mai ridică nici dracu' din mocirla în care s-a afundat. E trist ca un oier fără şcoală să-mi reprezinte interesele în Parlamentul European, e şi mai trist că toate problemele încep de sus, dar rezolvările se caută în jos şi e şi mai trist că românii nu fac nimic. Poate dacă ne dădeau găletuţe, pixuri şi brichete, făceam grevă, dar altfel, nu ieşim cu curu-n stradă, mai ales la 35 de grade, să luptăm pentru drepturile noastre. Mi-e scârbă de români.

Ca tânăr, nu mai ai ce face în România. Peste tot se cere experienţă, dar nimeni nu-ţi dă şansa s-o capeţi. Nu, refuz să lucrez ca vânzătoare, ca să pot ulterior să ma angajez în Resurse Umane. Iar exemple ar mai fi destule. Cei care trebuie să-şi ocupe posturile (copiii de politicieni, plozii de bani gata) vor avea oricum întâietate, şi nu pentru salariul minim pe economie.

România e o mănuşă de box invizibilă, care-ţi dă în bot de fiecare dată când Boc&Băse au o idee nouă. Un fel de rahat cu moţ.

lene de început de mai

2010-05-07T21:21:00.005+03:00

Mi-e lene. De când a dat căldura, parcă m-am pleoştit de tot. Nu am chef de învăţat, de citit, nici măcar să mai scriu pe blog. Dacă s-ar putea, m-aş refugia pe o insulă, cu o cărţulie de Sudoku şi cu un sac mare de seminţe Nutline. Păcat că doar pot visa la o astfel de escapadă.

Azi mi-am adus aminte că peste exact o lună fac 20 de ani. Ei, şi ce? Parcă mă văd ca înainte de majorat, cu un milion de vise şi încă două milioane de dezamăgiri. Nu mă imaginez mai matură decât sunt, poate doar în comparaţie cu unele colege de facultate care parcă au picat din clasa a IX-a direct la SAS. Aniversarea asta n-o să fie decât încă una fără bunicul, şi prima fără familie alături, având în vedere că sunt în toiul sesiunii. Şi mai e şi practica, un motiv să rămân în Bucureşti încă două săptămâni. I'm overjoyed!

În altă ordine de idei, am câteva dubii cu privire la modul de acordare al premiilor pe Lockerz. Poate până luna viitoare câştig şi eu, măcar un laptop Apple.

Nu mai am chef să scriu, mă bag să mă joc Sorority Life, dacă tot mi-am făcut cont pe Facebook. Numai bine!

vacanţa mea de Paşte

2010-04-12T20:25:00.013+03:00

New week, same weakness. Cine ştie, cunoaşte. Nu, n-o să-ncep prin a-mi cere scuze că n-am scris pe blog sau să înşir motivele pentru care n-am făcut-o. A fost vacanţă, pentru mine cel puţin, şi asta spune tot.

Chiar dacă a fost scurtă, de miercuri 31 martie până duminică 11 aprilie, vacanţa de Paşte a fost una încărcată de peripeţii. Totul a început de la venirea mea în jur de 3 dimineaţa, la Piatra-Neamţ. Mare mirare pe ai mei părinţi când s-au trezit în casă cu două fete, în loc de una. Pe această cale îţi mulţumesc, soro, că mi-ai dat drumul în casă!

A doua zi nici nu m-am dezmeticit bine că m-am dus cu tati să-mi scot maşina din service. De răul meu, că trebuia, de fapt, să ajung acasă abia pe 1 aprilie, n-au putut ţine secret faptul că mami a încercat rezistenţa maşinii prin gardurile de la Pângăraţi. N-am pus botul, că doar n-am plătit eu vopsitul şi îndreptatul caroseriei. După verificarea tuturor particularităţilor, mai ales a vitezei, m-am liniştit în casă şi am dat o mână de ajutor la curăţenia de dinaintea Paştelui. Care curăţenie a durat până vineri seara. Pentru relaxare, am mers cu bunica la biserică, la Prohodul Domnului. Şi, ca în fiecare an, trebuia să fie o "tabără" cântătoare care să falseze spre hazul tuturor. Anul ăsta, ea a fost condusă de nimeni altul decât fiul preotului, absolvent de Teologie, profesor de religie la şcoala din sat şi mare şmecher prin Piatra-Neamţ. Cum toată treaba cu prohodul s-a terminat pe la 10 noaptea, am lăsat-o pe bunica la căsuţa ei şi eu am pornit înapoi spre căsuţa mea, că doar cine avea să ajute la pregătirea bucatelor tradiţionale de Paşte?

Sâmbătă am gătit toate bunătăţurile posibile, din care, bineînţeles, mi-am adus şi la Bucureşti. Ei, şi de la Înviere încoace până marţi pe la amiază am fost mereu pe drum, la bunici, ai mei şi-ai lui iubi, pe ruta Piatra-Neamţ, Pângăraţi, Balcani (Bacău). Marţi am avut bucuria să-mi revăd două prietene, Magda şi Roxana, cărora m-am ţinut de promisiune şi le-am făcut brăţări înnodate. Vă pup şi vă aştept la Bucureşti!

Miercuri la ora 14 m-am îmbarcat cu iubi în autocarul spre casă. Seara când am ajuns, reşedinţa de pe Moşilor ne aştepta cu braţele deschise şi cu multă linişte. Zilele ce-au urmat au trecut al naibii de repede. Printre filmuleţele de pe Lockerz la care trebuia să ne uităm amândoi ca să luăm câte 8 puncte, curăţenia de după Paşte şi citit (eu cărţi, iubi 4tuning.ro), am găsit timp să mergem în Herăstrău să ne jucăm ping-pong. Nici nu-mi amintesc ultima dată când m-am distrat atât de mult. Mulţumesc, iubi!

Azi dimineaţă, chiaună de somn, am asistat la pregătirea bagajelor pentru Piatra-Neamţ. Pff, am rămas iar singură în ditamai apartamentul. Culmea e că încă vreo două săptămâni nu-i am aici nici pe copiii mei, cei 11 peştişori (că mi-a murit o zebră) cu care îmi mai treceam timpul. Şi uite aşa, în culmea plictiselii, mă apucai să fac o postare.

primăvară

2010-03-01T00:00:00.009+02:00

Oficial, e primăvară. Şi tot n-am binevoit să ies din casă să-mi iau ghiocei. Încă aştept un Făt-Frumos, îmbarcat în Opelu' lui tunat, să-mi aducă cinci bucheţele. Aaa, şi trei fire de lalele, albe, bineînţeles.

Că tot veni vorba de anotimpuri, ţin să precizez (încă o dată) că abia aştept să vină vara, nu numai pentru că anul ăsta fac eu 20 de ani, ci pentru că MI-E DOR DE SOARE!

Cică de azi am început să fiu mai copilăroasă, mai jucăuşă, mai alintăcioasă, mai iubicioasă. O fi astenia de primăvară, sau doar nişte sentimente care s-au dezmorţit (at least!). Cert e că-mi place. Şi nu zic asta doar pentru că ştiu cine se uită la mine pe blog şi moare de ciudă, şi nici pentru că i-am promis lui beibi că o să scriu în sfârşit şi ceva despre NOI. E doar starea mea de primăvară, care sper să mă ţină măcar tot anul.

Tot oficial, am fost somată că sunt prea subtilă. Că nu înţeleg decât eu ce scriu şi că ar trebui să-mi mai alint cuvintele ca să iasă esenţa din ele. Tre' să mă reinventez, pe bune! (mama alta nu mai face, sâc!) Aşa că, pentru început, încerc aşa: Te iubesc! Mulţumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine, pentru modul în care te porţi cu mine şi pentru că mă iubeşti aşa cum sunt! Acu' mai e subtil?

În încheiere, ţin să urez tuturor o primăvară liniştită şi plină de bucurii şi împliniri.

simplu: februarie

2010-02-24T08:42:00.007+02:00

Din diferite considerente, nu am mai postat nimic de vreo trei săptămâni. Aşa, şi? Cei trei cititori zilnici au avut şansa de a-mi reciti postările de la început. Gâdilitor la sentiment, nu?

Revenind la oile noastre, motivul pentru care am început să scriu azi e unul simplu: aveam chef şi idei. Mai ales că, prin bunăvoinţa cuiva, m-am trezit la 7 jumate. No problem, de atunci ascult Madonna şi mănânc pufuleţi. Afară e o vreme nasoală. Nu-mi place când nu-i nici cald, nici frig. Îmi dă organismul peste cap. Sper ca până la ora două, când încep cursurile, să se hotărască: ori e albă, ori e gri. Aaa, şi mai sper ca până atunci să nu-mi pierd cheful de a merge la facultate.

Un motiv destul de bun de a ieşi din casă ar fi măcar să mă duc să-mi cumpăr ghiocei. Ieri când mă întorceam acasă, pe la Universitate, erau o grămadă de puşti cu ghiocei de vânzare, 1 leu mănunchiul. Doar că eu eram în 66, din care oricum ar fi durat mult să cobor, darămite să-mi iau ghiocei şi să mai şi urc înapoi. Azi sigur îmi cumpăr, mi-e prea poftă să-i văd la mine în vază.

Ar trebui să mă apuc de citit. La ISR şi SG am de citit cât n-am făcut-o în întreg semestrul I. Şi totuşi n-am nicio restanţă. (iuhu!) Totuşi, parcă de fiecare dată când mă apuc de citit găsesc ceva mult mai interesant de făcut, de exemplu să joc Zuma's revenge sau Atomic Bomberman. Ce bine ar fi dacă ar trebui să dau examen din asta...

În semestrul al doilea am câteva materii noi care par interesante. De exemplu, statistica, chiar dacă până acum noi şi seminaristul n-am reuşit să ne întâlnim în laboratorul Info 3. Aaa, şi demografia. Aici, no comment yet. Sper să nu mi se schimbe părerea până la sesiunea din vară.

În altă ordine de idei, azi e Dragobetele. În sfârşit. Mă săturasem de toate reclamele de la radio cu premii de Valentine's Day ş.a. De ce de Dragobete nu-i aşa vâlvă? Eu cred că tradiţiile de Dragobete sunt mult mai frumoase decât inimioarele de pluş şi bomboanele Milka Love oferite cadou pe 14 februarie. De exemplu, se spune că astăzi bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei ca să le meargă bine tot anul. Iar tinerii trebuie să glumească şi să respecte această sărbătoare pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. (aviz) Mai multe obiceiuri găsiţi aici. Aşadar, happy Dragobete day, beibi!

Deocamdată atât. Ne mai auzim!

friends...

2010-01-28T21:09:00.004+02:00

...always will be friends! vă iubesc, zuzelor!

când o punem de-o petrecere în pijamale?

trei...

2009-12-21T20:05:00.010+02:00

Mulţumesc pentru ultimele trei luni, care au fost cele mai fericite şi cele mai frumoase. Te iubesc!

început de vacanţă

2009-12-15T22:18:00.005+02:00

După un drum de zece ore, am ajuns acasă. Drumul, după cum era de aşteptat, plin de incidente rutiere: maşini ieşite în decor, străzi necurăţate, utilaje de deszăpezire pe marginea drumurilor, iar şoferii acestora în pauza de cafea ş.a. Iar vremea, ca să nu fiu rea, să zicem că a fost urâcioasă.

Prima impresie la intrarea în oraş a fost că Bucureştiul este muuuult mai fain împodobit şi luminat. Acasă m-a întâmpinat noul membru al familiei, pisoiul Picaso, care deja e un alintat. Bineînţeles că n-am reuşit să mă înţeleg bine din prima cu el, poate şi din cauza că a rămas amintirea pisicii dinainte (care a murit, aruncându-se de la etajul 7 - criza asta, bat-o vina!). Prima mâncare de aici parcă a fost şi mai gustoasă decât de obicei. Iar mâine abia aştept să merg cu Ioana la antrenament la baschet.

Cam atât deocamdată. Ne mai auzim!

speechless

2009-12-09T16:01:00.002+02:00

Brandy - Take Me Back

decembrie

2009-12-06T16:11:00.006+02:00

Anul ăsta, Moşu' a venit mai repede, cel puţin pentru mine. N-o să-i stric surpriza şi n-am să vă spun ce mi-a adus, fiindcă încă sunt supărată pe Moş Neculai care mi-a pus în cizmuliţe o nuia. Ştiu, şi eu m-am mirat, având în vedere cât de cuminte am fost. Pe deasupra, azi am stat o oră la rând la Facultatea de Drept ca să votez. Scopul scuză mijloacele, nu?

Î. 1: Vouă ce v-a adus Moş Neculai?
Î. 2: Voi aţi fost la vot?
Î. 3: Cine a fost aseară în Cişmigiu la focul de artificii? Dar la Bradul de la Universitate?

R. 3: EU!

La mulţi ani!

2009-11-29T20:06:00.003+02:00

Azi, blogu' meu împlineşte 6 luni. Mulţumesc celor 1189 de vizitatori, celor care şi-au lăsat amprenta undeva printr-un comentariu şi mai ales, celor care mă citesc, deşi n-au niciun motiv s-o facă. La mulţi ani, bloguşorule!

Nicăieri nu-i ca-n Moldova

2009-11-17T15:20:00.017+02:00

Chiar dacă am ajuns în Bucureşti de două zile, nu am avut chef să scriu. Mi-au trebuit câteva ore în plus de somn, să-mi revin după agitaţia şi aventura din Piatra-Neamţ.

După cum era de aşteptat din postarea trecută, am fost acasă cu fetele (Bianca, Anca şi Cristina) să facem proiectul la antropologie. Aventura a început din momentul în care abia ne-au încăput bagajele în portbagaj, pentru că deşi am stat două nopţi, ne-am luat haine ca pentru o săptămână.

Casă dulce casă...

Prima dată când am ajuns, m-a luat sor-mea în primire: „Ce faci, fată, mi-ai adus ghetuţele?” Ea se pregătea să ajungă la Balul Bobocilor. Următorii pe listă au fost tata, mama şi pisica, nu neapărat în această ordine. Am mâncat bine, apoi am plecat spre Pângăraţi, satul unde stă bunica şi despre care urma să realizam proiectul. Seară fiind şi neavând nimic interesant de făcut, ne-am întors iar în Piatra şi am mers la Open Mind, unde eu am băut ceai de caramel, iar fetele câte un Irish coffee. După aceea, ne-am plimbat prin ştrand, unde am făcut un milion de poze fără blitz şi un alt milion de glume piperate.

Sâmbăta a fost mult mai interesantă. Am luat interviu directorului şi învăţătoarei din sat, care erau soţ şi soţie, apoi am vorbit cu părintele Jitaru, care ne-a primit ca un adevărat gospodar. Seara, ca să le arăt şi fetelor oraşul, am fost cu telegondola, dar nu am ieşit din ea ca să vedem pârtia. Totuşi, ca să simţim aer de Piatra-Neamţ, am mers pe muntele Pietricica, unde ne-am prostit vreo zece minute, până am îngheţat de frig.

Dacă sunteţi ţărani...

După toată aventura asta, am căutat un loc în care să bem ceva să ne încălzim. Am mers la Society, că deh, au auzit şi fetele de el şi le-a plăcut. Numai că la ora 19:54 când am ajuns noi, chelneriţele nu erau disponibile. Cel puţin aşa am înţeles din ce ni s-a zis. (Bogdănele, le plăteşti numai să se fâţâie prin faţa...şi prin spatele...DJ-ilor?) Aşa că am mers în Life Club, unde chelneriţa ne-a adus cu totul altceva decât ceea ce cerusem: Granini Peach la 0.25 ml în loc de Granini Cherry la 0.5 ml, Campari simplu în loc de cocktail Campari Orange. Doar Coca-Cola a fost inconfundabilă. După o oră, deja se umpluse de copii de 14-15 ani, fiecare cu ţigara în gură. Şi cum muzica de rahat a pus capac, am ajuns tot în Open Mind. Acolo, ori era deja închiriat, ori era seara în care puştii de maxim 6 ani merg „la o băută”. Cum eram ceva mai mari de 6 ani, am decolat către High Life. Prima impresie a fost că e un club de gay, pentru ca singura femeie de-acolo era chelneriţa. Şi pentru că toţi se uitau la Ionuţ şi la Cătălin fiindcă erau singurii însoţiţi de patru fete. N-a fost aşa, ulterior a mai apărut un tip cu două fete alături. Acum pot să recomand localul ăsta pentru cea mai bună ciocolată caldă albă şi cel mai bun ceai de fructe de pădure. Abia aici ne-am liniştit, după ce toată seara am umblat de colo-colo să găsim un local pe gustul tuturor.

Dimineaţa de după...

...a fost dureroasă. Pentru ca ne-am trezit devreme (la 9) ca să mergem la biserică. Şi pentru că aşa, cu noaptea-n cap, a trebuit să ne facem bagajele, care au fost de două ori mai multe. Înainte să plecăm, i-am luat interviu bunicii mele, ca mărturie în plus că nu ne-am luat informaţiile pentru proiect de pe gugăl. Drumul la întoarcere a fost mai lung (cu vreo două ore) şi mai greu, pentru că era ceaţă şi ploua. Dar în final, sunt mulţumită şi că am fost acasă (pentru prima oară de când m-am mutat la Bucureşti), dar şi că am făcut un proiect super tare. Când repetăm aventura, fetelor? Aaa, şi la Society, mergem la 20:05?

toamnă, răceală, dor!

2009-11-03T09:48:00.004+02:00

Noiembrie. Din primele zile de toamnă târzie, am primit un cadou super drăguţ: o răceală. Nu că nu mi-ar plăcea să stau acasă, doar că atmosfera e sinistră printre zeci de şerveţele aruncate peste tot, pastile şi ceaiuri, cearşaful mototolit şi atârnând pe podea de la cât m-am zvârcolit noaptea.

Acasă, la Piatra-Neamţ, avea mama grijă să treacă răceala cât ai zice "Anca a răcit!". Aici, no one cares. Mi-e dor de casă, de ai mei şi de pisica mea. Chiar, şi ea mă ajuta să trec mai uşor peste o răceală de asta. Damn, şi mai sunt două săptămâni până vin acasă...

I'm lovin' it!

2009-10-27T20:58:00.004+02:00

Mi-am luat laptop!!! Vă arăt şi vouă cum e.

P.S: Nu-i aşa că e drăguţ?

HB to...AK

2009-10-21T16:40:00.009+03:00

Update: uhm, HB to you. Haidi pup!

La mulți ani!

2009-10-14T15:25:00.003+03:00

Azi e ziua Ioanei, sora mea mai mică. E prima aniversare la care eu n-o să particip. Cu toate acestea, sisule, sunt alături de tine și-ți urez ca tot ce-ți dorești să se îndeplinească. La mulți ani, grăsuni!

B de la București

2009-09-30T21:17:00.006+03:00

De vineri, sunt 50% bucureșteancă. Abia am reușit să mă obișnuiesc cu aglomerația și cu zgomotul, dar nu și cu nesimțirea sau sictirul bucureștenilor.

Ieri am terminat, în sfârșit, curățenia și despachetatul bagajelor, am luat cu asalt magazinele și supermarketurile pentru ultimele cumpărături înainte de începerea anului universitar, iar în rest ne plictisim, și eu, și Oana, colega mea de apartament.

Mâine încep facultatea. Să zicem că am ceva emoții. Per total, îmi doresc doar să n-am colegi nașpa și nici un orar care să mă țină în permanență pe băncile facultății.

În rest, aștept să-mi revină cheful de scris postări mai lungi. Până atunci, noapte bună!

UPDATE: Am colegi de treabă, iar orarul îmi convine de minune. Thanks, SAS! Aaa, și am întâlnit și bucureșteni de treabă: doi șoferi care m-au lăsat să traversez aiurea și o vânzătoare care a răspuns la "Mulțumesc".

Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumeş

2009-09-24T08:51:00.008+03:00

O fericire care te satisface pe deplin nici nu e fericire, trebuie să-i dai alt nume.

Pot susţine că incendiul iubirii nu va atinge stânca mea şi, chiar dacă ar atinge-o, tot degeaba: piatra nu ia foc!

Mai bine ai încerca să mă prinzi. Nu am nicio stimă pentru bărbatul care nu ştie să pună mâna pe o femeie...

Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea.

Şi ăsta-i bărbatul, care seamănă leit cu toţi bărbaţii de pe pământ.

În dragoste distanţele pier, iar obstacolele se năruie.

Nenorocirea pe care ţi-o faci singur doare mai mult.

Dragostea n-o poţi cumpăra cu toate bogăţiile pământului, dar o poţi avea cu un simplu surâs.

Mai multe citate găsiţi aici.

video of the week

2009-09-22T08:51:00.003+03:00

Pentru că versurile fac totul...

song of the week

2009-09-12T07:48:00.005+03:00

Leather so soft

Fântâna din Parcul Tineretului

2009-09-11T20:40:00.008+03:00

În sfârşit am reuşit să văd, înainte de a mă muta cu totul la Bucureşti, noua fântână arteziană din Parcul Tineretului care "cântă" şi "luminează" în acelaşi timp. Despre fântână au mai scris Roxana şi 1doi3, dar ce-mi lipsea mie ca să mă simt fericită era un filmuleţ sau măcar câteva poze cu această nouă investiţie a Primăriei. Motiv pentru care am ieşit, cu mămica de mână, la o plimbare de care am profitat pentru a surprinde cât de cât ce face fântâna asta. Rezultatul îl vedeţi în filmuleţele de mai jos.

P.S. îmi pare rău pentru calitatea filmelor şi pentru că sunetul nu merge, dar încă mai încerc să descopăr din setările telefonului

La mulţi ani, Mărie!

2009-09-08T14:00:00.009+03:00

De ce zic astăzi "La mulţi ani"? Pentru că azi creştinii sărbătoresc Sfânta Maria mică sau Naşterea Maicii Domnului. Iar eu ştiu că atunci când e zi de naştere se spune "La mulţi ani", spre deosebire de majoritatea tâmpiţilor din Bucureşti şi nu numai, care urează "La mulţi ani" pe 15 august, când se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului, iar în biserică se cântă "veşnica pomenire".

Poate că acelor oameni le place ca în loc de tort să aibă colivă, iar în loc de "La mulţi ani" să audă cântece pentru cei adormiţi. Eu nu. Prefer ca persoanele din jurul meu care îşi sărbătoresc ziua numelui să primească urări de bine atunci când trebuie, nu atunci când "turma" o face. Fie că e vorba de prezentatoarele de ştiri de la televizor sau de fraierii din jurul meu, toţi greşesc în momentul când încurcă sărbătorile.

În fine, ca să nu deviez de la scopul acestei postări, le urez "La mulţi ani" tuturor Măriilor, în special celor pe care le cunosc: mamei, sisului meu Marina (care abia mă aşteaptă în Capitală), prietenei mele Magda (şi Maria), Dynei (care e şi Mariana), viitoarei mele colege de apartament Oana Maria şi care or mai fi. Dacă am uitat pe cineva, să-mi aduceţi aminte! Pe curând!

laughter

2009-08-31T20:26:00.005+03:00

Azi am râs cum de mult timp n-am mai făcut-o. Am avut o zi plină, din punct de vedere al evenimentelor ce-au avut loc. Cel mai mult, însă, contează că am ieşit din rutina zilnică şi m-am redescoperit altfel, zâmbind, glumind cu prietenele, bucurându-mă de viaţă. Am râs de mine, de noi fetele, de ceilalţi din jur, de tot. This is just the beggining...

"Râsul - ce putere!" (Victor Hugo)

o duminică de pomină

2009-08-23T19:39:00.016+03:00

Abia am ajuns acasă şi deja îmi pare rău! Azi am fost cu familionul într-o scurtă plimbare prin Neamţ. Am vizitat Mănăstirea Neamţ, locul în care (nu) m-am încărcat cu energie pozitivă. Mi-am pus o dorinţă, după care am încercat să lipesc o monedă de 50 de bani pe o icoană cu Iisus Hristos. Ori erau prea puţini bani, ori eu prea păcătoasă, cert e că nu s-a lipit deloc.

Imediat după, am vizitat Grădina Zoologică Ştefan Vodă, a.k.a Zimbrăria de la Vânători Neamţ. Cel mai mult mi-au plăcut păunul şi cerbii, care au fost cât se poate de sociabili. Din ambele locaţii mi-am cumpărat magneţi drept amintire.

Următoarea oprire a fost la Pensiunea Oglinzi, unde am fost mai mult decât surprinsă de ospitalitatea directorilor de acolo. Nefiind foarte flămânzi, am aşteptat să fim serviţi doar cu o ciorbă şi-un pahar cu apă. Meniul a fost, de fapt, ciorbă, cartofi pai cu pulpă de pui şi salată de varză, prăjitură şi cafea. Ah, să nu uit, toate gratis!

Ultimul loc unde am parcat a fost la Cetatea Neamţului. Spre uimirea tuturor, Cetatea a fost renovată din bani europeni, iar acum arată ca un adevărat monument istoric din patrimoniul ţării. Mai nasol a fost că m-a prins ghidul fără taxa de fotografiere plătită, dar nu mi-a dat amendă, doar a cerut achitarea taxei. Pfiu, ce noroc!

Oricum, asta a fost cea mai relaxantă duminică de mult timp încoace. M-am simţit super în mijlocul naturii, am revăzut-o pe profesoara mea de matematică din liceu şi am revenit acasă încărcată de energie pentru ziua de luni ce-o să vină.

Knock you down

2009-08-17T21:15:00.003+03:00

I never thought I'd be in love like this
When I look at you my mind goes on a trip
Then you came in and knocked me on my face
Feels like I'm in a race but I already won first place

I never thought I fall for you as hard as I did
You got me thinking about our life, our house and kids
Every morning I look at you and smile
Cause boy you came around and you knocked me down

Sometimes love comes around
and it knocks you down
just get back up
when it knocks you down
Sometimes love comes around
and it knocks you down
just get back up
when it knocks you down

Keri Hilson ft. Kanye and Neyo - Knock You Down

a tribute to...

2009-08-13T08:19:00.003+03:00

altă leapşă

2009-08-08T13:34:00.005+03:00

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând.
"Sec. I: consolidarea stăpânirii romane în zona Dunării." - cartea Eseul pentru pregătirea Bac-ului.

2) Fără să verificaţi, cât e ora?
13:40

3) Verificaţi!
13:37

4) Cum sunteţi îmbrăcat/ă?
pantaloni 3/4 roşii, maiou alb

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
la blogul meu

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
televizorul din camera unde e sor-mea

7) Când aţi iesit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
aseară. Am fost la Leonardo să-mi iau sandale

8 ) Ce-aţi visat ieri noapte?
că sunt într-o cameră întunecată, iar la geam stă întors cu spatele la mine un bărbat care se dovedeşte a fi un demon.

9) Când aţi râs ultima dată?
acum 15 minute

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
în afară de var, nimic

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Intercontinentalul

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Equilibrium

13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
aspiratorul funcţionând, după o absenţă de trei luni

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
se aseamănă cu oracolele din şcoala generală

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
am început să scriu din nou în jurnal

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Georgia Ioana

17) Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Matei Adrian

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
de mai multe ori

19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
intrarea se face pe la poarta nr. 7

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
salariul minim pe economie

21) Vă place să dansaţi?
să zicem

22) George Bush?
nu-i rudă cu mine

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
videoclipul lui Flo-Rida - Sugar

Breathe

2009-08-06T10:34:00.008+03:00

When love hurts,
it won't work.
Maybe we need some time alone,
we need to let it breathe.

Un refren care-mi sună atât de cunoscut. A doua oară. Ca şi piesa următoare, de altfel:

If tomorrow never comes

Ceahlăul-Steaua, un meci pentru edificarea valorilor

2009-08-02T17:20:00.014+03:00

Ştiu, ar trebui să fiu un cetăţean care-şi iubeşte echipa locală, mai ales că eu am un motiv în plus s-o fac. Dar nu. Mă declar suporter Steaua, chiar dacă ştiu cel puţin 10 persoane care mi-ar scuipa seminţe în cap şi m-ar spânzura cu fularul echipei bucureştene.

În seara asta, de la 20:45, sper ca Steaua să dovedească acelaşi aplomb din meciul cu Motherwell şi să înscrie în poarta nou-promovatei măcar două goluri. Astfel, nu ar mai exista discuţii cum că jucătorii de la Motherwell au fost atât de slabi încât au cerut (auto)goluri. Sau că Ceahlăul e valoroasă şi are jucători de perspectivă. O fi având, dar asta se vede numai când e în Liga a II-a. (ups, am zis-o!)

Diseară, pentru că merg cu tata la meci şi mai mult ca sigur nu voi avea nicio poziţie strategică de a vedea meciul (din tribuna roş-albaştrilor), mă voi bucura în gând în momentul înscrierii golurilor.

Voi reveni cu poze de la meci mâine dimineaţă. Hai Steaua!

L.E. V-am zis eu! Ceahlăul-Steaua, 0-2. Deşi pentru felul în care a jucat în prima repriză, Ceahlăul merita să câştige. Păcat că după pauză pietrenii şi-au pierdut avântul, ar fi fost un meci şi mai frumos de urmărit.

Salvatorul roş-albaştrilor, Kapetanos, a înscris cu 10 minute înainte de final. Adică atunci când mă ridicam de pe scaun ca s-o tai acasă, să nu prind înghesuială la ieşire şi nici trafic pe şosea. Ajunsă în afara stadionului, am mai auzit un val de urale. Steaua înscrisese a doua oară. Well done!

La Bucureşti, birjar!

2009-07-24T14:45:00.014+03:00

Englezul ar spune: "Long time, no see!". Eu mă gândeam la: "Bine că m-am întors acasă!".

De miercurea trecută, am fost cetăţean de Bucureşti. Cu voia mea, desigur. Împreună cu familionul şi cu Oana, am pornit încet, dar sigur, către drumul spre viitorul nostru (al meu şi-al Oanei) de studente. Pe drum, căldură mare, gălăgie, trafic şi mulţi şoferi cu lămâi în parbriz. Surpriza cea mai frumoasă am avut-o în Bucureşti, pe Şoseaua Colentina, unde un şofer ingenios s-a asigurat că n-o să-şi piardă maşina din parcare.

După ce-am lăsat-o pe Oana pe mâini bune, ne-am întors (eu, cu mama şi cu tata) în Voluntari, la unchiul meu, unde am stat până ieri (joi, 23 iulie). Primele două nopţi au fost groaznice, din cauza ţânţarilor, a căldurii şi a faptului că nu dormeam pe patul meu.

A doua şi a treia zi m-am înscris la toate cele patru facultăţi la care mi-am dorit sa intru, în ordinea priorităţilor FJSC, Sociologie, Geografie şi Litere. În puţinele ore care mi-au rămas din acele zile, am frecat menta prin Kenvelo, Carrefour Colentina (unde făceam cumpărături în 15 minute şi stăteam la casă încă 45) sau în parcul din faţa Primăriei sectorului 2.

La examen la jurnalism, pe 21, am râs cu lacrimi de colega mea de bancă. Săraca, de atâtea emoţii, bătea cu pumnul în bancă, vorbea singură sau îşi masa tâmplele cu scopul de a se calma. N-a reuşit, iar rezultatul a fost că a ieşit din sală după 50 de minute din momentul distribuirii subiectelor. Ah, iar cerinţele au fost atât de frumoase, încât şi acum zâmbesc larg când îmi amintesc de ceea ce am scris.

Examenul de la geografie n-a durat, pentru mine, mai mult de 10 minute. Asta pentru că subiectele erau din cele afişate pe site-ul facultăţii, iar eu trecusem prin ele de mai mult de şapte ori. Acasă, cu toate verificările, am constatat c-am să iau 10.

La celelalte două facultăţi a fost concurs de dosare, iar în urma afişării rezultatelor, am intrat la Sociologie cu media finală de 9,75. La buget! Nu ştiu încă rezultatele la niciuna dintre celelalte trei facultăţi, dar la FJSC mi-am retras dosarul, fiindcă aveam diploma de Bac în original, care-mi trebuia să confirm locul la Sociologie. Sper, totuşi, să-mi corecteze cineva şi lucrarea mea şi să afişeze rezultatul, să aflu ce-am făcut. Eh, până una alta, sunt studentă la Sociologie şi nu-mi pare rău deloc.

După ce-am scăpat de stresul ambelor examene, am fost în piaţa Obor cu ai mei să cumpăr câteva fructe, să-mi regenerez forţele. Surpriză mare când am observat pe tarabe prune fără carne, struguri ff dulci şi zemoşi sau piersici foarte foarte bune. Oamenii ăştia, nişte specimene, dom'le!

Acum, sunt foarte bucuroasă că nu mai simt căldura din Bucureşti şi că mă pot odihni în voie. Oricum, această săptămână a fost doar începutul a ceea ce va urma.

L.E. La Geografie am luat 10 la examen şi am intrat la zi/buget cu media finală 9,84. Adică a doua pe listă. Dacă mai aşteptam puţin, probabil intram la buget şi la FJSC, doar că nu dau vrabia din mână pe cioara de pe gard. Ce bine-i să fii student "la pătrat"!

Să-mi trăieşti, tata!

2009-07-10T17:00:00.006+03:00

Azi în ziarul Realitatea de Neamţ a apărut un articol despre tăticu'. Nu vreau să-l laud, fiindcă se învaţă, aşa că vă las pe voi să-l citiţi. Articolul se numeşte SCRINUL CU AMINTIRI : Vasile Vamanu, zis "Aţă". Enjoy!

P.S. Aminteşte şi de mine. iupiii!

vară

2009-07-10T14:33:00.008+03:00

Vara asta a fost singura în care luna iulie m-a prins nebronzată. Totuşi, azi, printre pregătirea la geografie, curăţenia în casă şi timpul minim de frecat menta pe blog, am reuşit să rup două ore pentru plajă. Am luat-o pe sor-mea de mânuţă şi-am găsit un locuşor numai bun, pe malul Bistriţei.

Ca să nu pierd vremea, mi-am luat de citit In memoriam, o carte interesantă şi uşor de parcurs. N-au putut lipsi glumele Ioanei, care se întreba retorică dacă "Bebeii se nasc cu păr pe burtă?" sau care a scos ditamai perla când am pornit muzica: "Vezi că-mi dansează sfârcul drept!".

Bineînţeles că n-am putut rezista prea mult din pricina soarelui puternic. Oricum, sunt fericită că am reuşit să-mi mai închid puţin nuanţa naturală a pielii. Am simţit că e vară!

Despre mine, altfel

2009-07-07T09:26:00.011+03:00

Motto-ul zodiei Gemeni:
Comunic cu o mare deschidere de spirit şi ascult părerea altuia. Îmi exprim din plin ideile şi dezvolt spiritul de discernământ.

Cuvinte-cheie ale zodiei Gemeni:
comunicare, gând, mobilitate, superficialitate, adaptabilitate, studiu, curiozitate, intelectualitate, împrăştiere, inconstanță, convingere, ingeniozitate, informație.

Caracteristici generale Gemeni:
Zodia Gemeni este o zodie masculină de aer, predominant intelectuală, mentală, guvernată de planeta Mercur, planetă care sporeşte spiritul comunicativ, inteligenţa, elocvenţa, talentul oratoric, diplomația, ingeniozitatea, abilitatea, dar şi instabilitatea, şiretenia, superficialitatea, tendința spre înşelătorie.

Nativul Gemeni are o minte ascuțită şi o inteligență sclipitoare, în permanentă activitate mentală. Este fericit numai când e copleşit de activități diverse şi când acumulează mereu cunoştințe şi informații noi. Este alunecos şi greu de ancorat într-un loc. Este atât de isteț şi ager la minte, încât îi surclasează pe mulți la capitolul inteligență. Fiind un semn dublu, oricine se poate aştepta să regăsească în el o natură duală: puțină minciună, puțină ipocrizie, puțină înşelătorie. Poate trece cu mare uşurință de la o față a personalității sale la alta, încât e greu de spus care este el cel adevărat.

Activ, mobil şi schimbător din fire, nativului Gemeni îi place varietatea în tot ceea ce face, atât în activitatea de zi cu zi, cât şi în cercul de prieteni sau chiar şi în mâncare. Interesele sale sunt multiple şi diversificate, pentru că aproape totul îi atrage atenția, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Este atât de curios, încât vrea să ştie şi să experimenteze tot ce se poate într-o viață de om. Este iute, receptiv, isteț, imaginativ şi folosește orice mijloc de exprimare pentru a supraviețui.

Nativului Gemeni îi este greu să se limiteze la o singură profesie, la o singură relație, la o singură preocupare, atâta timp cât se află într-o permanentă căutare de noi aventuri, în care îşi risipeşte inutil energiile. Niciodată nu oboseşte să tot învețe, să tot acumuleze informații. Comunicarea şi contactul cu oamenii sunt cele mai importante lucruri pentru un nativ Gemeni.

Este greu de învins într-o discuție. Talentul său de bun orator îl scoate din toate încurcăturile. Orice mijloc de comunicare îi este la îndemână: scrisul, telefonul, microfonul, conversația etc. Este interlocutorul perfect, având mereu ceva de comunicat. Îi place atât de mult să ştie tot, încât îi trage pe toți de limbă, amator de bârfe şi intrigi, pentru că îi plac noutățile picante şi interesante. S-ar putea spune că e o enciclopedie ambulantă în orice domeniu, chiar dacă acest caracter vast al cunoştințelor sale este doar de suprafață.

Nativul Gemeni este la curent cu tot ce se întâmplă în jurul sau şi doreşte să participe la toate aceste evenimente. Îi place compania oamenilor şi nu este capabil să lucreze de unul singur, cu atât mai puţin dacă e vorba de o treabă de rutină, ceea ce urăşte la maxim. Îi place un anturaj numeros şi gălăgios, din această cauză va avea mereu un mare cerc de cunoştinţe şi prieteni, atraşi de spiritul lui amiabil şi amical, dorind să se implice mereu în tot felul de situaţii, uneori până într-acolo încât se bagă şi unde nu îi fierbe oală.

Îi place să meargă însoţit de prieteni la film, la teatru, să participe la tot felul de jocuri, îi place să iasă în lume. Totuşi se plictiseşte când se confruntă cu situaţii sau persoane conservatoare de la care nu poate aştepta nimic nou. Din această cauză, are tendinţa de a avea doar relaţii superficiale cu ceilalţi. Nativul Gemeni se arată prietenos şi adaptabil în orice mediu. Uneori îşi poate ieşi din fire şi da la iveală aspecte necunoscute ale temperamentului său. Are o largă paletă de abilităţi artistice şi creative, de aceea trebuie să aleagă o carieră stimulativă, variată şi interesantă. Este un orator convingător, cu influenţă la public, deci ar excela în învăţământ, comunicaţii, telecomunicaţii, radio-televiziune, literatură, jurnalism de investigaţie. Curios şi penetrant, intelectul îi este de ajutor în muncă de investigaţie, detecţie, cercetare, ca psihiatru, terapist sau consilier.

Nativul Gemeni se simte în formă numai dacă se află în perpetuă mişcare, atât în plan fizic, cât şi mental. Dar chiar şi dacă este mereu pe drum, nu uită niciodată să ia cu el un telefon, un radio, sau caută să aibă acces la un computer, un televizor sau o telecomandă. Îi place să fie mereu ocupat, jonglând cu mai multe preocupări simultan. Plictiseala, cenzura şi restricţiile îl enervează. Ar fi un bun secretar, funcţionar, dactilograf, grafician, grafolog, librar, ar avea o carieră strălucită în transporturi, comerţ, vânzări, editare, iar în sport are un adevărat talent de alergător, ciclist, gimnast, tenisman. Agenţiile imobiliare, băncile, firmele de contabilitate, agenţiile de asigurare sau posturile guvernamentale pot fi locuri bune de muncă pentru un Geamăn, dar la fel de bine ar putea dobândi succes ca liber întreprinzător sau în funcţii administrative, consiliere financiară sau comercială.

Ziua caracteristică zodiei Gemeni:
Nativului din zodia Gemeni i se recomandă să păstreze cele mai importante acţiuni, proiecte sau activităţi pentru o zi de miercuri, guvernată, la fel ca şi zodia sa natală, de planeta Mercur.

Pietrele caracteristice zodiei Gemeni:
Este bine ca nativul Gemeni să poarte pe mâna stângă sau la gât bijuterii sau talismane din pietrele sale norocoase:

* Cuarţ transparent - piatră a inspiraţiei şi clarviziunii, ce aduce protecţie şi capacităţi psihice, ce primeşte, activează, înmagazinează, transmite şi amplifică energia, stimulează activitatea cerebrală, aduce armonie în suflet;
* Acvamarin - piatră ce aduce curaj, protecţie şi duce la trezirea spirituală;
* Safir albastru - piatră a bucuriei, a liniştii, a frumuseţii, a prosperităţii;
* Smarald - piatră a loialităţii, a sensibilităţii, a armoniei, a liniştii;
* Jad - piatră a armoniei, păcii, fidelităţii, încrederii.

Metalul caracteristic zodiei Gemeni este mercurul, de aceea este recomandabil ca nativul Gemeni să deţină în preajma sa o cantitate cât de mică din acest metal.

Culorile energizante ale zodiei Gemeni sunt violet şi galben, deci nativul Gemeni trebuie să se îmbrace sau să se înconjoare cu nuanţe cât mai diverse ale acestor culori. Noaptea, când se relaxează sau când se odihneşte, trebuie să se îmbrace, de asemenea, în aceste culori pentru a-şi reface energiile de peste zi.

Locurile prielnice pentru zodia Gemeni:
Nativul Gemeni se simte cel mai bine în spaţii aglomerate, alături de persoane străine, unde poate sta de vorba cu oricine, oricând. Îi place în străinătate, în vizită, în buticuri, magazine de bijuterii, muzee, galerii de artă, la nunţi sau evenimente legate de artă, poezie, muzică, cenacluri, seri culturale, concerte, în librării, biblioteci, şcoli, la dezbateri publice, conferinţe, simpozioane sau cursuri.

Sunetele energizante pentru zodia Gemeni:
Nativului Gemeni îi place muzica clasică, dar şi sunetul vântului, ciripitul păsărilor, iar dintre instrumente, sunetul instrumentelor de suflat şi al orgii îl energizează.

Lecţii de viaţă pentru zodia Gemeni:
Nativul Gemeni trebuie să înveţe să îşi stăpânească mentalul, pentru a excela în actul comunicării, interesându-se de tot şi împărtăşind altora informaţiile acumulate. Trebuie să înveţe să se maturizeze, să se concentreze, să asculte, să se relaxeze, să se organizeze.

S-a terminat!

2009-07-04T10:02:00.013+03:00

Gata! A trecut şi Bac-ul şi am scăpat de stres. M-am hotărât să scriu, în sfârşit, despre cum mi s-a părut la examen anul ăsta, despre subiecte şi despre rezultate.

La prima probă, limba şi literatura română - oral, am avut emoţii până am intrat în clasă. Auzisem de la colege că poeziile sunt naşpa, că multe subiecte sunt despre cronicari şi-am sperat să nimeresc un subiect de proză şi, dacă se poate, critică literară. După ce m-am prezentat comisiei, am extras biletul 85. Fragmentul făcea parte din opera criticului Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV cu referire la Nichita Stănescu. Bucuria mea! Bineînţeles că am luat 10!

La engleză a fost mai nasol. Comisia era formată din două profesoare tinere care, la ora 9:05, erau încă somnoroase şi morocănoase. Probabil nu-şi băuseră cafeaua. Mi-am extras subiectul şi m-am dus în bancă să-l rezolv. Cei dinaintea mea erau ori foarte bine pregătiţi, ori nu ştiau nimic. Cert e că am avut timp să rezolv doar două cerinţe din trei, adică cca. şase minute. În loc de un sfert de oră. Şi-am rezolvat a treia cerinţă oral, în momentul când am fost ascultată. Nota 9.

Vineri, la limba şi literatura română - scris, cu jumătate de oră înainte de a apărea subiectele, în clasă se zvonea că ne-a picat Moara cu noroc, de Ioan Slavici. Normal că toţi încercau să afle cât mai multe despre operă. Când colo, subiectul al III-lea ne cerea să prezentăm un roman psihologic din perioada interbelică. Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război. Din nou picasem pe subiect. La prima parte era o poezie destul de uşoară: Lucian Blaga, Înfrigurare. Iar la partea a doua, de comentat un citat despre iubire, aparţinând lui Ioan Slavici. Nota: 9,90.

Marţi, la geografie, n-am avut deloc emoţii. Chiar dacă la ore nu puteam învăţa nimic (prietenii ştiu de ce), profu' de preg m-a instruit bine, ca să fie sigur că n-o să am media de Bac sub 9,50. Subiectele au fost de nivel mediu, să poată lua lejer oricine un 7. Doar punctele D şi E cereau ceva mai multă cunoştinţă de geografie. Oricum, cu toate micile greşeli pe care le-am făcut, am luat 9,60.

Miercuri, literatura universală. Subiectele au venit abia la 11, iar noi stăteam în şcoală de la 8:30. Cât am aşteptat, am rezumat fiecare operă pe care o ştiam şi ne rugam ca la subiectul al III-lea să fie proză. Iar subiectul sună cam aşa: Scrie un eseu de 1-2 pagini, în care să prezinţi o operă literară studiată din literatura universală, aparţinând prozatorului preferat. Noroc, nu glumă! La prima parte aveam Robinson Crusoe şi trebuia să răspundem la cinci cerinţe banale. Iar la partea a II-a, de comentat afirmaţia lui Aristofan cu privire la viziunea despre artă a omului antic. Greu, dar nu imposibil. Nota a fost 9,60.

Joi, la sport, a fost cel mai greu. (sunt ironică) La viteză, în loc de 8 secunde am făcut 7,8 secunde, nu am nimerit coşul de baschet (nici nu trebuia), am făcut 25 de abdomene, iar nu 23 şi la gimnastică am greşit ultimul element. Dar vai, am luat 10! Fără să dau bani!

În concluzie, pentru cei de la profil umanist, (vorbesc în cunoştinţă de cauză) Bac-ul a fost floare la ureche. Dacă erau pregătiţi, bineînţeles. Sau dacă aveau copiuţe. Tipic!

Fetili mele

2009-06-25T11:45:00.033+03:00

Am preluat de la Dyna o leapşă, în care trebuie să vorbesc despre prietenele mele. Astfel că:

În clasa a X-a, am stat în banca de la perete cu Elena, care nimerise la noi tocmai din Broşteni. Cu ea m-am înţeles foarte bine, considerând-o cea fără de care n-aş fi putut să trec peste unele momente grele. Cu Elena mă înţeleg bine şi acum, după terminarea liceului. Ea îmi este recunoscătoare pentru că am ajutat-o să se adapteze când toţi ceilalţi din jur o priveau ca pe o sărită de pe fix, iar eu îi mulţumesc pentru fiecare clipă când am avut-o lângă mine.

Din clasa a XI-a, am stat în bancă - mereu a doua - cu Raluca. Cu ea m-am împăcat cel mai bine, dovadă fiind faptul că suntem şi acum prietene. Mereu ne-am sprijinit, mai ales într-a XII-a la geografie sau limba română. La o primă vedere, Raluca poate părea tocilară, timidă şi cum mai vreţi voi, dar în spatele aparenţelor se ascunde un mic drăcuşor. (o fi influenţa mea) În timpul orelor, pe ea o vedeam fie cu o carte sub bancă (cel mai adesea), fie rezolvând variante la engleză. Pe ea o admir pentru că nu-i pasă de cei din jur. Iar de când e majoră, îşi face de cap. (Well done!) Raluca speră să intre la SNSPA, eu sper să nu scap de ea (sau ea de mine) şi să fim colege la FJSC. Om trăi şi om vedea.

Tot în clasa a XII-a, m-am înţeles bine (zic eu) cu Andreea. Împreună am fost adversare, dar şi coechipiere la concursurile de baschet. La şcoală, Andreea stătea mai mult în banca ei, alături de Eunice. Dar îmi aduc aminte şi acum de ziua când am întârziat o oră, iar când am venit în banca mea, perna mea dispăruse. Am observat-o la Andreea, care stătea în stânga, şi i-am cerut-o. Bineînţeles că ea mi-a spus că nu-i proprietatea mea bla bla. Am aşteptat până a ieşit din bancă şi i-am furat-o. (ha haaa) Când s-a întors, a ţipat indignată la mine: Eşti nebunăăăăă? Eu tăceam mâlc. Cu toate astea, nu sunt supărată pe ea. Acum, sper să intre la Relaţii Internaţionale şi să rămânem la fel de bune prietene.

De asemenea, m-am împăcat bine cu Anca şi Oana. Deşi ele sunt prietene dintr-a IX-a, m-am infiltrat între ele şi, împreună, am alcătuit grupul celor indignate de profa de geografie. Pe Anca am lăsat-o să se ducă în locul meu la Suceava la un concurs de geografie, iar Oana mă enerva (la început) când vorbea numai ea aproape toată ora de română. Pe ea sper s-o văd la Facultatea de Istorie, iar Anca să reuşească oriunde ar alege ea.

Ultima, dar nu cea din urmă, cealaltă Oană, viitoare colegă la FJSC, e tipa cu buze roz. Da' roz, frate! Ea a fost cea mai elegantă fată din clasa noastră, iar abia în clasa a XII-a am văzut-o încălţată cu balerini, în rest era doar cu pantofi cu toc. De la Oana mi-am comandat doi ani de zile produse de la Oriflame şi Avon şi sper s-o fac în continuare. Oana mi-a fost mereu alături. Ea mi-a dat o copie după broşura de la FJSC, m-a ajutat la proiectul la filosofie şi ea mergea de fiecare dată când o rugam la tonomatul de cafea de la etajul 1 al liceului. Oana, să ne vedem în toamnă!

Cam atât am avut de spus despre prietenele mele adevărate, că despre cele de duzină nu mai am caractere.

Dacă ai fi, ce-ai fi?

2009-06-22T09:08:00.008+03:00

O lună a anului: septembrie

O zi a săptămânii: vineri

O parte a zilei: seara

Un animal marin: caracatiţă

O direcţie: înainte

O virtute: răbdare

O personalitate istorică: Alexandru Ioan Cuza

O planetă: Venus

Un lichid: Cuba Libre

O piatră: ametist

O pasăre: piţigoi (pentru că nu accept să mi se îngrădească libertatea)

O plantă: floarea-soarelui

Un tip de vreme: furtună
Un instrument muzical: pian

O emoţie: primul sărut

Un sunet: EU

Un element: plumb

Un cântec: Rama Duke - We rise

Un film: Stomp the yard

Un serial: Merlin

O carte: Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război

Un fel de mâncare: piept de pui KFC
Un oraş: Piatra-Neamţ

Un gust: acru

O culoare: verde

Un material: caşmir

Un cuvânt: linişte

O parte a corpului: ochi

O expresie a feţei: zâmbet

O materie la şcoală: desen

Un personaj din desene animate: Jerry

O formă: triunghi

Un număr: 7
O maşină: Volkswagen Passat, motor 1.9

O haină: tricou

zilele oraşului Piatra-Neamţ 2009

2009-06-21T20:10:00.015+03:00

În weekendul 19 - 21 iunie 2009, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Piatra-Neamţ a organizat Zilele oraşului Piatra-Neamţ 2009. Eu am fost sâmbătă seara, împreună cu mama şi sora, să mă zgâiesc alături de ceilalţi pietreni la artişti precum Delia, Simplu sau Sofia Vicoveanca.

Pe la ora 20, când am ajuns în zona ştrandului, puntea - singura cale de acces - era plină de mai bine de 200 de persoane. A fost singura dată când m-am simţit uşurată că am reuşit să ajung în ştrand. Acolo m-a bufnit un miros puternic de gogoşi calde, popcorn şi, bineînţeles, Kurtos, cozonăcelul specific unguresc pe care n-am putut să mă abţin să nu-l gust a N-a oară.

Aproximativ o oră am ascultat muzică populară interpretată de artişti nemţeni, pentru ca, în final, să apară şi mult-aşteptata Sofia Vicoveanca. Artista a cântat doar trei piese, fiindcă taraful care trebuia s-o acompanieze a scos-o pur şi simplu de pe scenă, interpretând cu totul altceva. Faza a trecut (aproape) neobservată de amatorii muzicii uşoare, iar aşteptarea le-a fost răsplătită cu apariţia pe scenă a blondei supreme, Delia, însoţită de doi (să le spunem) dansatori. După cum se aştepta majoritatea, blondina a făcut play-back, cu excepţia finalurilor pieselor.
La un moment dat, două rrome (sună naşpa ţigănci) i-au propus interpretei să coboare de pe scenă între ele, să facă un dans din buric. Delia s-a conformat, afirmând că "Acum mă aflu sub nivel. (Adevăr grait-ai, Doamne!) Ăăă, sub nivelul scenei." A continuat să cânte sub nivel, după care a încheiat cu un colaj de piese mai vechi, fără, însă, a modifica şi vocea din vremurile de demult. (Ah, ce cacofonie am făcut.)

După Delia, a urmat formaţia Simplu, care, după mine, a fost singura care a meritat banii. (A, ups, intrarea a fost liberă.) Apariţia lor pe scenă a fost una grozavă, în comparaţie cu cea a altor artişti, care îşi aşteaptă auzit numele în microfon pentru a se mişca în faţa publicului. După vreo trei-patru piese, deja nu mai auzeam, din cauza volumului exagerat de tare. Le-am obligat pe gagici să ne întoarcem acasă, pentru a avea timp să-mi recapăt auzul până la Bac. În drum spre ieşire, am văzut la o tarabă (singura la care vânzătorii aveau mănuşi pe mâini) mexicane, o chestie pe care nu o mai mâncasem anterior, dar care arăta foarte bine. Mi-am cumpărat să văd ce e şi abia după ce am terminat, mi-am dat seama că mâncasem crochete de peşte cu ciocolată.

Când să ies din ştrand, puntea, bineînţeles, era plină de alte 200 de persoane. Unii se chinuiau să plece, alţii abia veneau. Am stat cu inima la gură până m-am văzut ajunsă pe partea cealaltă a Bistriţei, mai ales că tâmpitul din faţa mea striga la fiecare doi-trei paşi că s-a rupt puntea. În final, am ajuns acasă liniştită, chiar dacă uitasem că ieri am făcut 40 de săptămâni de când sunt cu gogu' meu. La mulţi ani, puiule! Anca te iubeşte!

Ca o concluzie, sunt de părere că zilele oraşului au fost mult mai bine organizate pe dealul Cârlomanu, unde era mai mult spaţiu şi nu-ţi era frică să traversezi drumul către distracţie. Pe de altă parte, sunt fericită că pot dormi în voia cea bună, fără gălăgia aferentă petrecerii, care, începând cu ora 19, urca până la etajul 7.

articolul din Ceahlăul

2009-06-13T14:31:00.008+03:00

Anul trecut, după ce s-a terminat concursul municipal de baschet "Coşul de Aur", o prietenă mi-a spus că a citit în ziarul Ceahlăul articolul care ne recunoştea meritul, al meu şi al colegei mele, Andreea. Am căutat ediţia online a ziarului şi, pagină cu pagină, am răsfoit să găsesc şi eu articolul respectiv. N-am reuşit să dau de el decât acum două zile. Articolul sună cam aşa:

Coşul de aur - 2008, de M. DRĂGOI

Din seria concursurilor de iarnă, cu multe premii şi voie bună, "Coşul de aur" se bucură de acelaşi succes ediţie de ediţie. "Vina" se împarte între organizator, Direcţia pentru Sport Neamţ, şi participanţi, liceenii din Piatra Neamţ. Anul acesta, tradiţionalul concurs s-a desfăşurat la Colegiul Naţional Petru Rareş, după aceleaşi reguli. Echipa, alcătuită din doi sportivi, cu cele mai multe puncte, din 30 de aruncări la coş, a fost declarată cîştigătoare. "A fost un concurs frumos, ca de fiecare dată, iar copiii s-au bucurat că acest sport le mai dă ocazia de a se mai întîlni în cadru organizat. Evident că toţi au întrebat dacă mai urmează şi alte astfel de întreceri, iar unii au promis că se vor număra printre concurenţi şi în 2009 la ", a declarat Mircea Fleşeriu, inspector al Direcţiei pentru Sport Neamţ.

S-a concurat la două categorii de vîrstă, pentru clasele 9-10 şi 11-12, atît la fete, cît şi la băieţi. Primele trei echipe clasate la fete (9-10) au fost: 1. Roxana Dubai- Gabriela Hapău (CN "Calistrat Hogaş"), 2. Alina Vlad- Lorena Iacob (CN Informatică), 3. Andreea Grama- Andreea Ivanov (CN "Petru Rareş"). Podiumul la categoria 11-12 a fost ocupat, în ordine, de perechile Andreea Balica- Anca Vamanu (CN "Calistrat Hogaş"), Bianca Baltag- Raluca Toma (CN "Petru Rareş") şi Anamaria Danană- Teodora Ardeleanu (CN Informatică). Întrecerea băieţilor, la categoria 9-10, a fost cîştigată de perechea de la CN "Petru Rareş", Flavian Alexandru- Liviu Năsoi, aceştia fiind urmaţi de Alexandru Tabarcea - Dragoş Bordei (CN "Calistrat Hogaş") şi Vlad Petrescu - Clin Nicoară (LC "Spiru Haret"). Echipa CN "Calistrat Hogaş", Alexandru Andrasoni- Daniel Simion, a fost cea mai bună la 11-12, pe podium urcînd şi echipele Ştefan Păvăluţă - Radu Ţintescu (CN "Petru Rareş") şi Dragoş Pulcovnicu - Marius Bejan (CN Informatică).

Mulţumim redacţiei, care abia după al doilea concurs de genul acesta, s-a chinuit să scrie un articol prin care să ne recunoască meritul!

Banchet clasa a XII-a D

2009-06-13T12:12:00.009+03:00

Contrar aşteptărilor, n-o să dau detalii despre cum a fost la banchet, deoarece pozele spun totul.

Nu mă aşteptam să mă distrez atât de mult alături de fetili mele. Vă iubesc! Să ne ajute Dumnezeu la Bac şi să avem un strop de originalitate la admitere!

ultima zi de şcoală. în sfârşit

2009-06-12T12:35:00.009+03:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la anii de liceu, mi se face greaţă. Probabil din cauza colectivului, a dirigintei, a directorilor şi, de curând, şi a unor profesori. În sfârşit s-a terminat, n-o să mai fie nevoie să mă trezesc dimineaţa devreme ca să merg să văd feţele mediocre ale coleguţelor mele iubite. Nici n-o să mai ascult frânturi de conversaţii, din care desluşeam întrebări de genul: "Cât ai dat pe blugi?", "De unde ţi-ai luat pantofii Nike?", "Ai reuşit să ajungi la KFC?". Gata cu referatele făcute pentru alţii, care aveau în final, note mai mari ca mine. Gata cu mofturile de vedetă. S-a terminat!

La festivitatea de premiere, majoritatea s-a îmbrăcat elegant, de parcă lua fiecare premiul I. Normal, n-a fost şi cazul meu. Am preferat să las acasă eticheta de la maioul abia cumpărat, fără să mă dau mare cu cât am cheltuit pe el. În fine. Bineînţeles că nici n-am ajuns bine şi colegele mele m-au întrebat: "Cum te îmbraci diseară la banchet?" sau "Unde-ţi faci părul?" sau "Ai făcut programare la manichiuristă?". N-am avut răbdarea să le răspund, dar o fac aici. Rochia o am de vreun an de zile, n-am avut ocazia s-o port până acum. Părul mi-l îndrept cu placa acasă, iar manichiura mi-o face mămica. Mulţumite?

După ce-am scăpat de gurile lor, m-am aşezat în sala de sport pe o saltea, alături de Raluca, şi-am pălăvrăgit despre ce-o să facem la Bac la engleză. Ne-a întrerupt doamna director, care a început speech-ul de sfârşit de an, apoi a acordat premii distinşilor profesori, care s-au implicat în proiecte extraşcolare. Într-un final, a început festivitatea de premiere a elevilor, primii fiind, evident, cei din clasele a XII-a. Când a ajuns diriga la microfon, rumoare în sală. N-am aflat nici acum de ce. A strigat, pe rând, premiantele, le-a trântit coroniţele pe cap, am făcut o poză numai bună de pus în ramă şi-am pornit spre clasă, pentru ca şi restul fetelor să-şi ia în primire diplomele şi premiile.

În clasă, diriga a început prin a ne da sfaturi cum să ne descurcăm la banchet, de parcă ar fi fost primul din viaţa noastră de elevi. A urmat împărţirea restului de diplome, printre care şi a mea, premiul III, cu media 9,90. That's great! Curios e că pe una din diplomele mele scrie Premiul I la Concursul Judeţean "Tinere Condeie" - proză şi poezie, iar coleguţa mea are Premiul I la acelaşi concurs, fără precizarea la ce categorie. That's weird! Şi e şi mai curios de ce pe altă diplomă a mea nu apare menţiunea "redactor şef al revistei Adobiografiinţa" şi mi se acordă hârtia în cauză pentru activitate jurnalistică. Fantastic!

După ce-am terminat toată maimuţăreala asta cu diplomele în clasă, am mers la secretariat să văd ce se mai aude de bursa mea, pe care trebuia s-o iau din februarie. Indolenta de secretară se uita la mine cu o faţă pocită şi-mi răspunse răstit: "Vino în septembrie după bursă!". Da, mulţumesc! Sigur am să vin!

Gata, nu mai am frustrări din liceu. În sfârşit s-a terminat.

P.S. Sper să se simtă cu musca pe căciulă numai cele vizate.

home sweet home

2009-06-07T19:44:00.017+03:00

A mai trecut un weekend superb, alături de persoane minunate, care m-au făcut să mă simt drept "cea mai iubită dintre pământence". Probabil pentru că la sfârşitul ăsta de săptămână, când am făcut şi eu 19 anişori (mamă, ce-a trecut timpul!), m-am simţit, după mult timp, cel mai bine în familie, alături de cei dragi, care mă cunosc şi ştiu cât de puţin îmi trebuie ca să mă simt împlinită.

Sâmbătă, cum am ajuns la ţară, la bunica, am făcut ceva bun de mâncare, am sărbătorit împreună şi-am pălăvrăgit vrute şi nevrute, despre cum va fi la facultate, despre cât de pregătită sunt pentru BAC şi despre cât de bine era dacă era şi bunicul să se bucure alături de noi.

Azi dimineaţă m-am trezit foarte debusolată, nu ştiam cât e ceasul şi de ce bunica mă trezeşte ca să alerg după Pisi a mea s-o aduc înapoi în casă. După ce m-am întors în pat, am văzut cât era ora: 5:30. Mulţumesc, bunica! Am reuşit, în cele din urmă, să mai dorm până pe la 8:15, când mama îmi suflă la ureche: "La mulţi ani, prichindel!" Mulţumesc, mama!

M-am trezit, nevoită de împrejurări, am băut o ceaşcă de cafea şi m-am pregătit să merg la biserică. La noi, în Moldova, se face colivă de mulţumire de ziua numelui, prilej pentru a mă ruga să iau şi eu notă mare la Admitere la FJSC. Mi-a cântat toată biserica "Mulţi ani trăiască!", apoi am împărţit coliva din dotare şi-am venit înapoi acasă. La Piatra-Neamţ.

Aici, căldură înăbuşitoare. Mi-era lene şi să mă schimb de haine. Doar că îi promisesem lui Găbiţu că mergem la McDonalds şi trebuia să mă ţin de cuvânt. N-am mai apucat să ajungem acolo, dar am mers la Don Nico şi-am păpat o pizza grozavă, după care am venit amândoi acasă şi-am jucat Conquiztador. Am băut suc şi-am gustat bomboane belgiene, pe care le-am primit cadou de la mama.

Înainte să plece la treabă, Gabi n-a vrut să ia mai mult de o bomboană belgiană. Cică era prea plin.

Acum am rămas acasă cu buni, mama şi tata. Ioana (sor'mea) se plimbă prin oraş. Pe zăpuşeala asta!

invazia "columbienilor" românizaţi

2009-06-03T20:42:00.011+03:00

Hehe, a venit vara! Cel puţin din punct de vedere calendaristic. A mai trecut un 1 Iunie în care principala atracţie a copiilor care au dorit să-şi serbeze ziua a fost un grup de "columbieni" care şi-a mutat caravana în faţa magazinului Winmarkt Petrodava. Interesant este cât de bine cunosc oamenii ăştia limba noastră. Pac, pac, trei cuvinte în spaniolă, zece în română. Ceea ce mă face să mă gândesc de două ori înainte de a mă poza lângă nişte şarlatani deveniţi peste noapte columbieni.

În altă ordine de idei, oamenii ăştia au organizat luni un mini-concurs de dans, la care şase fete de până la zece ani s-au zbânţuit nevoie mare ca să câştige un CD. Au dat, sărăcuţele, din buric cât au putut, iar câştigătoarea a fost, după cum ne aşteptam toţi, o bomboană de fată care, parcă, învăţase dansul ţigănesc din burtă de la mămica. Bucurie mare pe părinţii fetei, care au pupat-o şi-au încurajat-o la cât mai multe dansuri, mamă! N-au făcut cine ştie ce economie, că un CD d'ăla piratat şi imprimat cu căluţi verzi şi unicorni era numai 35 de lei.

Oricum, când vine vorba de a petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut, populaţia pietreană nu caută prea mult divertismentul. Şi cum să nu fie atractiv un grup de paiaţe îmbrăcate ca în triburile berbere din Nordul Africii care, culmea, mai şi cântă, invocând, parcă, ploaia atât de necesară culturilor de porumb de prin zonă?

Acum doi ani, când oamenii ăştia au venit pentru întâia oară în Piatra-Neamţ, am fost şi eu curioasă dacă piesele interpretate în faţa mulţimii de curioşi se regăsesc în aceeaşi formă şi pe CD. Şi-am cumpărat volumul 2, intitulat "The White Mustang", artist Cheyenne. Nu mare mi-a fost mirarea să observ că nu toate hiturile se află pe acelaşi CD, astfel încât trebuie să iei toată colecţia pentru a te bucura de spiritul Mustang-ului. Unele piese sunt drăguţe, unele sunt simple ţipete cu acompaniament de fluier şi alte instrumente muzicale necunoscute încă de cultura europeană. În final, nu s-au meritat cei 25 de lei plătiţi atunci.

Anul ăsta, CD-ul era 35 de lei. Să fie din cauza crizei? Sau din cauză că acum apăruse, pe lângă cei doi negri mititei, şi una bucată columbiancă tânără, care-şi fâlfâia aripile luate de la cine ştie ce soi de pasăre? Pentru cei amatori, îi găsiţi pe subsemnaţii în faţa magazinului Winmarkt, de obicei până după alegerile parlamentare.

dor de ţară

2009-05-31T16:14:00.010+03:00

Weekendul ăsta mi l-am petrecut la ţară, la bunica. N-am făcut cine ştie ce, ca de obicei. Mi-am luat ceva de citit, am lucrat ultimele 3 variante la română, subiectul I, şi m-am jucat cu noul căţeluş al bunicii. Abia aştept să crească mare, să poată sta în cuşcă, să văd dacă atunci aş mai avea curajul să mă apropii de el, mie fiindu-mi frică de câini.

Până una alta, sunt fericită că a mai trecut un sfârşit de săptămână frumos, în care nu m-am plictisit la fel de mult ca altădată. Acum, deşi abia am ajuns înapoi la căsuţa mea, mi-e dor să alerg lângă cuţu cel mic. Şi până săptămâna viitoare e aşa de mult...

de ce?

2009-05-29T20:57:00.005+03:00

De cele mai multe ori, nu am timp să analizez pe moment ce semnificaţii poate ascunde un zâmbet, un sfat, poate un reproş, şi chiar un "Te iubesc". Abia când stau în pat, de obicei în nopţile când n-am somn, mă gândesc: oare de ce nu pot lucrurile frumoase să dureze? De ce se degradează în timp sentimentele? De ce ţi se pare că sunt ceea ce nu sunt? De ce numai tu vezi ceea ce pentru mine nu există şi de ce tu auzi ceea ce pentru mine e surd? NU ştiu.

frânturi din mine

2009-05-29T16:11:00.010+03:00

Sunt ceea ce-mi doresc să fiu.

Aş vrea să zâmbesc mereu.

Păstrez în minte numai momentele frumoase pe care le-am trăit.

Mi-aş dori să vizitez Japonia.

Nu-mi place să mă trezesc cu noaptea-n cap.

Mă tem de întuneric şi de şerpi.

Aud numai ce-mi convine.

Îmi pare rău că trec anii prea repede.

Îmi place să cred că, în viaţă, se-ntoarce roata.

Nu sunt ipocrită.

Cânt în unele dimineţi, imediat ce mă trezesc.

Niciodată n-o să repet greşelile anterioare.

Rar mă gândesc la ce-mi rezervă viitorul.

Plâng dacă sunt nervoasă.

Nu îmi place să fiu contrazisă.

Am nevoie de foarte puţin ca să fiu fericită.

Aş putea să fiu mai înţelegătoare, dacă aş vrea.